Abisuri

– Stai c-am zarit-o pe Giselle. Trebuie neapărat să-mi spuie cum a fost la cină, la Maxime. Dar oprește odată birjar, că mă depărtezi prea mult și-s în încălțări de oraș.

– Fac tot ce pot mademoiselle Vivian dar ii trafic mare la ora asta, uitați și dumneavoastră cum ne depășesc, pe toate părțile, nici la 14 iulie nu-i atât de imbulzeala.

– Dacă nu oprești, o să sar, auzi la mine, birjar, și atunci să vezi nenorocire. Cine-o să te creadă pe tine, un biet employé plătit la cursă? Și cine-o să te mai ia ca birjar odată ce-or să afle că mademoiselle Vivian te-a eliberat pe motiv de necunoaștere de meserie?

– Dar mademoiselle, dacă opresc aici o să se facă bouchon până dincolo de les Sablons și tot io o să fiu le coupable. Dar cum ziceți, mademoiselle, îs doar un biet employé ne-umblat prin lume precum dumneavoastră.

Trăsura se oprește brusc. Vivian se apucă de scaunul birjarului, să nu cadă, scaunul birjarului crapă, birjarul se clatină timp de câteva momente apoi își pierde echibrul și cade în plin mijloc de Champs Élysées.

Trăsura din spate, trasă cu îndârjire spre stânga în ultimul moment, se oprește la un metru de capul birjarului. Vivian scoate un țipăt scurt, de oroare. Când vede sânge pe caldarâm aproape că leșina. Își dă aer cu evantaiul și coboară din trăsură. Faceți-mi cale liberă, strigă ea la mulțimea adunată în jurul birjarului, că e employé-ul meu. În pofida efortului, nu răzbate. Ba chiar se împiedică și cade. Așa, întinsă în mijlocul caldarâmului, își spune că trebuie neapărat să se vadă cu Giselle săptămâna ailaltă.