Abisuri

Deschid frigiderul și deodată „pac-poc”, se ia curentul. Pană mare, nu-i numai la mine. Pff, zic, și mi-e o foame de l-aș mânca pe biciclist cu tot cu bicicleta lui mov cu tot. La asta mă gândesc când îl văd trecând prin fața geamului. Destul de tânăr. Bărbos, cu șapcă. Home delivery. Are mutra de home delivery Guy. În urma lui rămâne un damf de ceva gătit. Încerc să-mi dau seama a ce miroase. Aș zice, ceva cu hamburgeri. Caut telefonul mobil, o sun pe Geta.

– Și la tine s-a luat curentul, o întreb, ea zice că nu.
Geta locuiește peste drum, n-o fi aceeași chestie. Dau să-i mulțumesc când telefonul moare. Nema baterie, nema curent. Îmi vin zeci de mii de înjurături în cap dar mă abțin. Îmi aprind o țigară și mă duc iar la geam. Să nu intre fumul în casă. Să nu se înnegreasca pereții. Să nu trebuiască iar să zugrăvesc. Numai când mă gândesc, m-apuca dracii. Și mi-e o foame de mor. Poate ar trebui să mi iau inima în dinți și merg până downtown, o mai fi vreun vietnamez deschis. Încă o țigară și gata. Ia uite-l, s-a întors. Speedy gonzales omul ăsta. Trece iar pe sub geamul meu. Las să cadă puțin scrum pe șapca lui. Se oprește mirat și se uită în sus, spre mine.

– Sper că n-ai făcut-o intenționat, îmi spune.
Mă fac că plouă. Insistă.

– Jumătate din cartier e în beznă totală, un scurtcircuit la un transformator. Cică o să țină până mâine dimineață. Cel puțin.
Arunc țigara și-l întreb dacă vrea să urce.
Dimineața ne prinde devorand pulpele de pui a la grecque pentru Erwinsi cu cartofii prăjiți cu usturoi pentru Smithsi.
Nu mai știu când a venit curentul.