Abisuri

Abia de se mai zărește țărmul, când, pe puntea inferioară, începe jocul. Cine nimerește coșul cu capul, acela are dreptul la o zi pe puntea superioară.

Bărbatul nu joacă. O privește de departe și o salută dând din cap cu mișcare ușoară, de sus în jos,. Nimeni nu l-ar fi remarcat, în afară de ea. Ea simte cum îi ard obrajii, cum privirea i se lipește de linoleumul albastru și cum, în pofida tuturor încercărilor de a părea indiferenta, buzele itesc un surâs pe atât de puțin forțat pe cât de pervers în lipsa lui de inocența.

⁃ Sărut mâinile, domnișoară, numele meu este Petrosian. Încântat de cunoștință. V-am zărit de când ați urcat și m-ați fermecat.

Ea nu-si poate controla mica tresărire, o mică și involuntara mișcare din pleoape și o abia perceptibila încruntare a sprâncenelor.

⁃ Bună ziua domnule Petrosian. În acest moment îmi e foarte greu să încep o relație. Dacă ne-am fi întâlnit în alte circumstanțe, lucrurile ar fi stat, probabil, altfel.

⁃ Vă înțeleg și îmi cer scuze pentru lipsa de maniere. N-aș fi îndrăznit dacă nu v-aș fi remarcat surâsul. Părea adevărat. Cert, un pic scăpat de sub control, dar autentic.

Ochii ei privesc în zare. Marseille, orașul ei drag, abia de se mai zărește. Nasul ei simte mirosul de pește putrezit. Inima ei bate nestăvilit. Gura ei vorbește necumpanit.

⁃ Domnule Petrosian, după cum puteți observa, nu sunt în cea mai bună postură de a-mi justifica comportamentul. Îmi cer scuze dacă v-am făcut să credeți altceva. Am fost nevoita să mă despart de ce aveam mai drag pe lume și să iau drumul înstrăinării pentru a nu pangari pământul natal. Să nu credeți c-am înfăptuit un mare păcat, a fost doar un gest nebun, o ultimă încercare. Nu mai mâncasem de trei zile, domnule Petrosian, trebuia sa fac cumva. Din păcate, n-am fost îndeajuns de dibace și m-au prins. Nici drept la judecată n-am avut. Până să înțeleg ce se întâmplă, iartă-mă aici, o apariție în drum spre nicăieri.

⁃ Remarcabilă apariție, și nu vă mint când spun asta. În scurta mea viața mi-au fost dat să văd multe capete desprinse de corp, dar al dumneavoastră este, pe departe, cel mai armonios căzut în dizgrație.

⁃ Mulțumesc domnule Petrosian, acum trebuie să intru-n coș. Încântată de cunoștință.