Dragă M, după cum știi, plouă. Oameni grăbiți lasă umbrele roșii în urmă, umbrele roșii, sparte uneori de atâta ploaie, acoperă relativ. Îi privesc și mă gândesc la tine. Mi-ai spus că așa o să se întâmple și nu te-am crezut. Zilele erau lungi pe vremea când ne-am întâlnit, dacă n-ai fi stat la capătul dealului, dacă uber-ul n-ar fi greșit punctul de întâlnire, dacă n-ai fi avut decât patru virgulă optzeci în loc de cinci, dacă n-ar fi trebuit să merg la teatru, dacă n-aș fi ridicat ochii din telefon, dacă nu te-aș fi zărit, dacă nu m-aș fi împiedicat, dacă n-ar fi existat acel deal, acea piesă de teatru, acea cursă uber ratată, poate că nu ți-aș fi scris niciodată aceste rânduri, M, dragostea mea. După cum știi, plouă.
Abisuri 
Lasă un comentariu