Abisuri

Avionul spre Uganda e anunțat la poarta treizeci A. Mă uit de două ori la destinație. Kampala odată. Kampala de două ori. Ăsta trebuie sa fie avionul. Urc, am loc la clasa business, sunt întâmpinată cu o întrebare : „șampanie sau suc de portocale?”

“Șampanie, o dată zbor la classa business”. 

Mă așez comod, scot o carte.

“Mai doriți o cupă cu șampanie?”

“Mai doresc, sunt zece ore de zbor și mi-e tare frică” 

Nu m-am învățat nici până acum, după mii de km zburați, să fiu zen, relax, să îmi repet că e mult mai puțin probabil să am un accident de avion decât unul de mașină. E dovedit statistic dar mintea mea se încăpățânează să refuze evidența. 

Suntem anunțați să ne pregătim, cursa spre Kigali este pregătită pentru decolare. 

Kigali? Cum Kigali? 

Mi se aprind toate beculețele. Mai verific o dată biletul. Scrie clar “Kampala”. Chem stewardesa și-i explica că trebuie să cobor. Am greșit avionul. Cum naiba să greșesc avionul? 

Stewardesa îmi zâmbește și-mi spune că nu e nici o greșeală. Sunt în avionul care trebuie, prima oprire Kigali. A doua oprire Kampala. Un avion cu escală? Numai mie mi se putea întâmpla! 

Dacă mai vreau o cupă de șampanie? Mai vreau una, da, că am avut emoții. Până să decolăm, termin a treia cupă. 

Cand ajungem la altitudinea de croazieră, ni se servește antreul. Mousse de brânză cu ceapă verde, tăiată mărunt, acompaniat de trei smochine și o bucată mică de piept de rață. Delicios. Este pentru prima dată când mănânc brânză cu smochine și piept de rață. 

După antreu urmează supa. Supa de ceapa cu brânză rasă deasupra și cu bucăți mici de pâine prăjită. Supa e gustoasă, brânza rasă pe deasupra îi dă un farmec aparte. 

După supă ni se aduce felul principal : camembert dat prin pesmet și apoi prăjit, acompaniat de salată verde, andive și nuci. Și un pahar de vin alb, demi-dulce. Cinci delicii pe ziua de azi. Și ziua încă nu s-a terminat. 

Urmează desertul, o prăjitură cu brânză, ciocolată și stafide, câteva turbulențe pe deasupra Saharei, două filme, încă un antreu, încă un fel principal, încă un desert, aterizarea la Kigali, decolarea către Kampala, aterizară la Kampala. 

Când ajung în camera de hotel sunt ruptă de oboseală. Și simt că pleznesc de la atâta mâncare. Ca de obicei când sunt obosită, nu pot să adorm. Mă gândesc la ce am mâncat în avion. 

Când o să mă întorc în Romania, o să încerc și eu. Așa o să fac. Când o să mă întorc în România. Până una alta, mă întorc de pe o parte pe alta și nu pot să adorm. Dar, în loc de supa de ceapa o să fie supa de chimen. Până la urmă, adorm.