Abisuri

Stau într-o cameră de bonă, cu wc-ul la capătul culoarului, și-mi beau cafeau. Sorb și privesc acoperișurile Parisului de pe geamul singurei camere pe care o împart cu Leo. Leo, fostul prieten al lui Sophie. Leo mă sărută pe gât în fiecare dimineață. Leo îmi spune că mă iubește în fiecare seară. Leo n-a fost niciodată în România dar ar vrea să mergem. Împreună. Leo nu înțelege întotdeauna ce îi spun dar râde și mă ia în brațe. Leo mă iubește și eu îl iubesc pe el. Leo și cele trei pisici ale lui. Una tarcata, un tigrusor, pe nume Nate, una albă, cu pete portocalii, pe nume Lea, și una amestecată, urâtă rău, pe nume Torti. Iubesc pisicile. Când eram mică aveam vreo șapte. Una știa să deschidă ușile, sarea la clanta și se lăsa așa, cu toată greutatea ei, până ce clanta ceda și ușa se deschidea. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea. Cu el. Când sunt mici e greu să-ți dai seama ce gen sunt. Alta a trăit zece ani, a fost singura care n-a tresărit când a văzut șoareci și a făcut cinci seturi de pui. Negrii toți, cu ochii galbeni.
Așa îi spun lui Leo, de fiecare dată când mă întreabă dacă nu mă deranjează pisicile. Apoi ne iubim și, pe înserate, privim împreună acoperișurile Parisului dintr-o cameră de bonă, cu wc-ul pe culoar.
Atât ne-am permis. Dar era absolut necesar să ne mutăm din Clermont Ferrand. Prea multe amintiri. Prea multă Sophie.