Abisuri

În căutarea adevărului interior

Desene


Prima oară când l-am văzut, mi s-a părut că-l știu de undeva. M-am tot gândit de unde să-l iau, dar nimic. În fiecare după amiază ne întâlneam. Îmi puneam capul pe pieptul lui și oftam. Era atât de frumos, avea ochii verzi și părul negru, lung. Odată s-a nimerit să dea bunica peste el. Un amărât, asta e, mi-a spus. Nu vezi cum îi atârnă parul vraiște pe spate. Mai dă-l încolo de Tarzan. Dar eu, până la optsprezece ani, nu l-am dat. Și nici după ce am plecat la facultate, nu l-am lăsat. Rahan-ul meu.

5 răspunsuri la „Desene”

  1. Avatarul lui Asticot
    Asticot

    Ehee, stiu io de ce fetele il „sorbeau” pe Rahan – ca era biiine desenat, aproape gol:

    Noi, baietii, ne uitam la fetele desenate acolo, majoritatea neavand „sutien” (din blana de animale?!)

    1. Avatarul lui Bloger Abisuri

      Ah, de asta… Chiar mă întrebam

  2. Avatarul lui Asticot
    Asticot

    Tarzan? Aici apare un razboinic (tot un fel de Rahan) dupa ce … 😳 … este invins si capturat de amazoane:

    Ca veni vornba despre … desene. 😉

  3. Avatarul lui Asticot
    Asticot

    E, pe naiba. Se joaca nitel cu el, „inainte de”. 😉

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.