Un an. Luxație șold stâng. Întindeam hainele păpușilor pe bara de gips dintre picioare. Rochițe roșii, pantalonași, păpuși fără chip. Opt ani și ceva. Întindeam mâinile prin întunericul camerei de spital, căutând ieșirea. Zi sau noapte? Cine să fi știut. Încă o săptămână și gata. Niciodată să nu crezi în numere. În jur de treizeci. Întindeam rimelul de la atâtea lacrimi. Doar eu mi-am mai rămas. Șoaptele. Timpul le va rezolva pe toate. Vocile au avut dreptate. Am îmbătrânit. Next.
Abisuri 
Lasă un comentariu