Bucle blonde, gropițe în obraji, ochi albaștri, gură inimioară. Gene lungi. Îi vrăjea pe toți. Apoi îi mânca cu pâine prăjită. Unși, fierți, cum se nimerea. Maică-sa se ruga de ea. Să nu își mai bată joc, să-și găsească sufletul pereche. Ea, nu și nu. O viață avea, ce mama naibii? A uns cu ei pe pâine. Chiar și după ce s-a dus maică-sa a uns. Abia atunci și-a dat seama că a greșit rețeta. Pe Ion l-a fiert la foc domol, până a rămas din el doar de-o zacuscă. Când a terminat, a răsuflat ușurată și s-a dus.
Abisuri 
Lasă un comentariu