Adun frunze. Galbene, roșii, portocalii. Unele, încă verzi. Alee, greblă, cerul picură fulgi. Șoapte. Iarna asta va fi grea. Ce zici? Minus, zice, ca pe vremuri. Aprind focul, aprind lumânările, tac, adorm. E atât de cald. Dincolo de pleoape, o gară. Îmi iau un sandwich de la Macdonalds și aștept. Îmi e atât de toamnă încât tresar. Arunc resturile. Galben, roșu, portocaliu. Uneori verde. Urc. Vagonul șapte, locul zece. Trece. Tac. Gară. În difuzoare, un anunț. Trenul în direcția n-a ajuns niciodată la destinație.
Abisuri 
Lasă un comentariu