Cămașă albă, fustă mov, peste genunchi, părul blond, prins în coadă. Astea și un zâmbet care promitea multe. Și chiar se ținea de cuvânt, mama ei de viață, ce naiba să facă, bani de meditații ai ei n-au avut, de facultate nici nu s-a pus problema, de făcut cafea îi mai ieșea, dar cum să trăiești din făcut cafea, cum, nu i-a mai rămăs decât farmecul, la ăsta era clasă, dar cât poți să trăiești din farmec, cât, sper că înțelegeți. Au căutat să înțeleagă dar au găsit doar cămașa albă, descheiată, și nici urmă de ea.
Abisuri 
Lasă un comentariu