O bomboană de om, asta ești, îi zic, săritor, empatic, răbdător, până și gândacii trag la tine. Și tu, tu ce faci? Îl iei cu un șervețel și-i așezi frumos, în grădină. De oameni, ce să mai spun? Ba împrumută-ma până la salariu, ba pune-mi o vorbă la x, ba una, ba alta. Până la Tia, dementa cu copilul din flori. Asta te-a jucat pe degete. Ți-a luat și banii și casa și tinerețea, continui. Vezi că ai coșul pieptului descheiat, să nu îți iasă inima, zic. Și tu, tu ce faci? Dai doar din cap că da, și o îndeși înapoi.
Abisuri 
Lasă un comentariu