Mai știi? La tine ningea cu fulgi mari și deși, la mine ploua, iar noi cântam pe silabe. Începeai tu, continuam eu. Îți era atât de frică de sunetul fotografiilor. Îmi erai atât de departe. Picurii spărgeau timpul și bașii lumea. De jur împrejur universul meu vuia în ritmul tău. Ningeam și plouam la unison și aproape uitam că la mine era încă vară. Mai știi? La tine ningea și la mine era deja seară. N-am reușit niciodată să țin pasul cu tine. Ne despărțeau întotdeauna continente, așa se hotărâse viața să ne cânte.
Abisuri 
Lasă un comentariu