Azi plouă. Iar. Cerul seamănă cu o plapuma grea, apăsătoare. E atât de liniște c-aș vorbi singură. Decid să înnebunesc mai târziu, mă duc să-mi cumpăr ceva dulce. La pâtisserie, lume multă, cu chef de vorbă. O doamnă îmi spune ceva. Zâmbesc tont, pleacă. Cu ce vă servesc? Arăt cu degetul un flan. Îmi explică ceva, dau din cap că da. Zâmbesc tont și uit să iau restul. Mă așez pe o bancă și mănânc eclerul. Cerul seamănă cu o plapumă grea, apăsătoare. Când ajung între cei patru pereți, iau o pernă și urlu-n ea.
Abisuri 
Lasă un comentariu