Purtam conversații decente, într-un grup cu specific literar. Niciunuia nu ne plăcea literatura română contemporană. Prea tristă, spunea el, prea lipsită de stil, spuneam eu. Mereu pe aceeași lungime de undă, el la Constanța, eu la Brașov, ne like-uiam unul altuia citatele celebre, pozele, viața și ne trimiteam inimioare, pe post de noapte bună. Într-o zi virtualul a devenit prea strâmt. El a luat trenul, eu autobuzul, ne-am întâlnit la shopping center Magnolia și de atunci nu ne-am mai despărțit.
Abisuri 
Lasă un comentariu