Citesc Fosse și zăpada cade abundent. Indiferent de ce aș putea lăsa în urmă, ceea ce contează cel mai mult, nu, nu pentru cei care vor veni, ci pentru mine, ceea ce contează cel mai mult este că simt acest moment. Prezent? Trecut? Totul este relativ. Nu săriți pe mine cu argumente și contra argumente, indiferent de cât de multă zăpadă ar cădea în acest moment, peste mii de ani de zile nimeni nu-și va aminti că am fost și am citit, odată, Fosse. Faceți ce credeți voi de cuviință, dar credeți-mă pe cuvânt.
(Micro ficțiune pe temă dată : „Îmi donez corpul științei”)
Abisuri 
Lasă un comentariu