Abisuri

În căutarea adevărului interior

Sophie




Auzi, nu ți se pare că tipa aia de acolo seamănă cu Sophie?
Care tipă?
Aia, în pardesiu roșu. Lângă vitrina cu marionete. Se uită la ele de un sfert de oră.
Poate că-i plac jucăriile. Care Sophie?
Sophie, sora lui Pierre.
Pierre Dupont sau Pierre Lefaivre?
Ei, și tu, Pierre Marceau. Am fost colegi de clasă. Unu-patru. Că apoi tu te-ai mutat în Marais.
S-au mutat ai mei, vrei să spui, și m-au obligat să schimb școala. A fost oribil. Cea mai urâtă chestie care mi s-a întâmplat.
Ei, nici chiar așa. A mai fost și când ai divorțat de Michel.
Atunci a fost mai ușor, crede-mă. Când m-au mutat la altă școala mi-am pierdut toți prietenii. Mi-a trebuit mult timp să-mi fac alții. Nu-mi amintesc de Pierre Marceau.
Ei, hai, fă un efort. Era un blond pistruiat. Un pic grăsuț, pe vremea aceea. Era coleg de bancă cu Alain.
Alain Nuret?
Nu, Alain Bichon.
Nici pe ăsta nu mi-l amintesc. A trecut mult timp de atunci. Dacă nu erai tu să-mi scrii câte o scrisoare pe săptămână, o luam razna de tot.
Ah, scrisorile noastre… Îți povesteam tot ce se întâmpla la școală. Ce colegi noi, ce profesori.
Și, când te-ai îndrăgostit de proful de franceză, te-ai hotărât să te faci scriitoare.
Știi că a murit ?
Cine?
Proful de franceză. L-au găsit după trei zile , la el în apartament. Infarct.
O, doamne. Dumnezeu să-l ierte. Alain Bichon zici?
Da, el.
Nu mi-l amintesc.
Cum naiba? Era coleg de bancă cu Pierre.
Mi-ai mai spus. Și Pierre avea o soră, Sopie, care seamănă leit cu tipa aia în pardesiu roșu.
Exact.
Acum, că spui, parcă îmi amintesc de blondul ăla pistruiat. Stătea în bancă cu un tip slab, cu ochelari.
Da, Alain Bichon. Am citit ieri în “Le Monde” un articol despre el. Chirurgie plastică și reparatorie. O căruță de bani.
Scria acolo cât căștigă?
Ei, nu. Zic și eu. Că altfel de ce ar scrie despre el ?
Păi, și despre tine scrie în ziare.
Ei, asta e altă chestie. Dar el, sunt sigură că o duce bine. În poza din ziar arăta chiar bine. A început să chelească dar nu-i stă rău. Cică e la a patra nevastă. Cine ar fi spus că ochelaristul ăla timid și tocilar o să ajungă așa de bine?
Acum, că zici, parcă îmi amintesc. Se înroșea când vorbea cu cineva.
Da, da, el e. Fostul coleg de bancă a lui Pierre. Pierre, frate cu Sophie.
Tipa aia în pardesiu roșu?
Exact.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.