Toată lumea era de părere că era un dulce. Manierat, politicos, mereu bine îmbrăcat, proaspăt bărbierit, întotdeauna bine dispus. De fiecare dată când ne întâlneam venea cu un buchet de flori. Lalele, bujori, trandafiri, gerbera, în funcție de sezon. Mergeam la cofetăria Ambasador și mâncam diplomat. Întotdeauna plătea el și și apoi ne plimbam prin Cotroceni, el încerca să mă țină de mână eu refuzam, el nu se supăra, eu nu puteam să-l iubesc. Pentru că arăta ca un parizer tăiat în patru, de-aia.
Abisuri 
Lasă un comentariu