
Cine sau ce i-ar fi putut opri? Cele 8 ore pe zi petrecute în clădirea din cărămidă roșie, de lângă fabrica de stofe? De la șase si jumătate de dimineața – da, puiule, trebuie, o să înțelegi – până când venea mama, bunicul, bunica, unchiul s-o ia? Școala generală 5, cea mai bună și mai plină de copii de bani gata din oraș? Pasiunea ei pentru texte și cifre? Îndepărtarea de tot ce n-a reușit niciodată să fie? Nimeni. Vă spun, cu mâna pe inimă, nimeni nu i-ar fi putut opri. Anii cad, în continuare, grei, peste ea.








Lasă un comentariu