Îi e greu. Din ce în ce mai greu. Dar o să treacă, e doar un moment dificil. O să devină amintire. Bine măcar că-i vacanță, o să doarmă mai mult, o să se relaxeze. O să se relaxeze? Dacă rămâne acasă? Nope, trebuie să plece undeva ca să se relaxeze. Asta-i clar. Dar cum? Mama ei de viață, își spune și deschide larg, fereastra. Fereastra dă spre un câmp. Teren intravilan, năpădit de buruieni. Printre buruieni zărește câteva cearceafuri. Pleduri, prosoape, ce-or fi. Pe unul dintre ele, e ea. O cheamă Maria și are ochii verzi. De unde știe cum o cheamă? Pur și simplu știe, n-are sens să dea detalii. E îmbrăcată în niște pantaloni scurți, roșii, și un tricou alb. Niște pantaloni foarte scurți, dacă ar fi după el, i-ar numi altfel, un nume inventat, de exemplu. Așa, îmbrăcată, sau dezbrăcată cum e, citește o carte. Din când în când se oprește din citit și privește în gol. Oh, l-o fi zărit? N-are cum, ar fi trebuit să-și dorească din tot sufletul să-l zăreasca. Și dacă chiar și-a dorit? Inima îi bate din ce în ce mai repede. Stropi de transpirație se scurg pe spinare. Să se calmeze, asta trebuie să facă. Închide ochii, inspiră, numără până la trei expiră, deschide ochii. Maria nu mai e. Cearceaful, pledul, prosopul, ce-o fi, e acolo dar ea nu e. Și dacă o să-i sune la interfon? Nuuu, n-are cum. Nu știe numărul apartamentului. Da ce-i atât de greu să îți dai seama care e numărul apartamentului? Doar știe etajul și poate presupune cate apartamente sunt pe fiecare etaj. Oh, în cazul acesta, ar trebui să facă un duș, să-și dea barba jos și să pună șampania la rece. Și repede repejor, că acum sună la ușă. Face duș, își dă barba jos, dar care șampanie? I-o place berea?, se întreabă, dar nu merită să-și răspundă, că-n afară de apă de la robinet și bere, nu are altceva. Poate o pungă cu alune veci și rancede. Nu s-ar aventura. Mai bine comandă la Glovo. Dar oare ei ce-i place? De unde să știe ce-i place? Să presupună, deci, că-i plac hamburgerii. Cui să nu-i placă hamburgerii? De pui? De vita ? De porc? Comandă câte două porții din fiecare. Până să ajungă comanda, pune masa, cu șervețele, pahare cu picior, tot dichisul. Comanda ajunge înaintea Mariei. Dar nu-i bai, are timp s-o aștepte. Că doar știe că așa-s femeile, le place să fie așteptate.
Abisuri 
Lasă un comentariu