Degetele ei lungi pe spinarea lui, goală. Dinții lui albi înfipți în gâtul ei, fraged. Geamătul lor, ivit de nicăieri. Pauza dintre cuvinte. Lipsa spațiului dintre ei. Limba lui aspră pe umerii ei goi. Picturii de apă. Părul ei lung, răsfirat pe spate, clăbucii cu miros de zmeură, rimelul ei pe obraji, buzele lui amestecate cu rujul ei, ușa larg deschisă, fereastra larg deschisă către forfota orașului, peste drum, eu, la o terasă. Asta e tot ce am prins, domnule, sper că face toți banii.
Abisuri 
Lasă un comentariu