Ieri Leo mi-a propus să mergem în sudul Franței, să închiriem un studio în Hyères, de exemplu, că e încă sălbatic acolo, așa cum îmi plac mie locurile să fie, să-mi iau o săptămână de vacanță, să luăm TGV-ul, să uităm de toate, să privim marea, în fiecare seară, să luăm vaporul, uneori până la Porquerolles, alteori până la Port-Cros, să mâncăm scoici pe balconul orientat spre răsărit, să ne plimbăm prin livezile de măslini, să ne pierdem pe străduțele înguste din centru, să ratam intrarea în grădina botanica, să notam orarul de funcționare pe un bon de Franorix pe care, cu siguranță, o să-l uităm pe undeva, pe masa unei terase, nu departe de parcul cu trandafiri sau printr-un buzunar, să ciocnim din paharele cu picior umplute până-n buza cu prosecco rosé de care să ne amintim la timp că l-am lăsat la rece, în congelator, să nu ne pese de nimic, auzi tu, de nimic, timp de o săptămână să fim doar noi, așa mi-a spus Leo ieri iar eu, cuprinsă complet de idee, încă nu știu cum să-i anunț, așa, în ultimul moment, că plec.
Abisuri 
Lasă un comentariu