Abisuri

O ploaie caldă de vară, dansam, stropii ni se scurgeau din par pe umeri, sandalele deveneau, brusc, cu un număr mai mare, aplaudam, oboseam, ne adăposteam sub o arcadă, în mulțimea de oameni ascunși de ploaie era o gaură, e ciudat, îmi spuneam, și îi simțeam mai întâi mirosul, greu, acru, dulce-putrezit, abia apoi îi zăream ochii, triști, goi, tresăream, speriată, și fugeam înapoi, una notte a Napoli, ziceam, și începeam din nou să dansez, cu ochii lui îndreptați către cerul devenit, deodată, mare.