Când am cunoscut-o eu, avea deja 70 de ani. Își vopsea părul în albastru, făcea cea mai amară dulceață de nuci verzi de pe Pământ, locuia într-o curte cartier, și nu îi plăceau pisicile. Le alunga din privire. Nu trebuia să spună ceva și nici să arunce după ele nu era nevoie. Pisicile simțeau și se cărau. De unde, Doamne iartă-mă, îs atâtea ? De unde să vie, mă întreba. Cu liftul, cu asta vin, îi răspundeam. Îl cheamă, urcă, așteaptă, apoi coboară la a treia planetă, Pământ. Tanti Mia nu m-a iubit niciodată.
Abisuri 
Lasă un comentariu