
Știți cum e când te lasă cuptorul când îți e lumea mai dragă? După ce te-a lăsat mașina de spălat când coșul de rufe era plin ochi? E rău. Și, când se întâmplă așa, gândurile tale toate se coalizeaza împotriva ideii de „nu mai cobi” și dau cu zarul : care va pica următorul. Plita? Frigiderul ? Mașina de spălat vase? Probabilistic abordând problema, au șanse egale să te lase. Că doar au fost cumpărate împreună, acum nici șapte ani. Deci, știți cum e. Eu am abordat problema pragmatic. Mama ei de societate de consum, dacă tot s-a stricat, măcar să moară în chinuri. De cuptorul meu, model rustic, zic. Mândră am fost de el, că tare fotogenic era. Fotogenic, mama ei de viață, că nici șapte ani nu avea când i s-a dus rezistența de jos. “Doar cea de jos ? Perfect atunci”, și am găsit o rețetă care să se preteze doar la rezistența de sus.
- 6 cartofi mari
- 500 gr ciuperci
- O ceapa mare
- 5 căței de usturoi
- Ulei
- Sare
- Piper
- Brânză rasă





Se spală bine de tot cartofii și apoi se fierb în coajă până devin moi. Eu îi încerc cu furculița, dacă intră ușor înseamnă că sunt gata. În timp ce fierb cartofii, se prăjește ceapa tăiată cuburi mici și cu usturoiul zdrobit. Apoi se adaugă ciupercile tăiate mărunt, se pune sare și piper, după gust, se acoperă cu un capac și se lasă să fiarbă până scad.
Cartofii se lasă la răcit. Când s-au răcit, se taie în două, pe lungime și se scobesc cu o lingură, iar miezul se adaugă peste ciupercile prăjite cu ceapa și usturoi și se amestecă totul până devine uniform. Se pune amestecul în cartofi și apoi se presară branza pe deasupra. Se dau la cuptor – încălzire sus (sic) timp de 15 minute, la 180 grade, până se topește branza.
Bon appétit !








Lasă un comentariu