Abisuri

Dragele mele,

Ce mai faceți? Eu sunt relativ bine. Nu v-am mai scris de ceva vreme. Timpul nu trece deloc repede, chiar dimpotrivă, aș putea spune, dar nu știu cum reușesc să îmi pierd timpul cu tot felul de lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată până acum și nu mai apuc să intru în acea stare « de scris ».
De exemplu, ieri am băut, pentru prima oară, margarita. Am dat gata două carafe în cinci. Nu e tare deloc, e un fel de limonadă, doar un pic de tot alcoolizată.
Și tot ieri am comandat, pentru prima oară, dintr-un catalog de bijuterii, o brățară din argint, cu numele meu gravat pe ea. Primul lucru comandat aici, din primul meu salariu din Franța. Ah, și da, era să uit. Vinerea trecuta am reușit să prind poanta unui banc. Am râs ultima, dar măcar am râs autentic.
Ce să vă mai spun? În principiu am dreptul la două bilete de avion gratis, dus-întors, spre și dinspre România și patronul ar fi de acord să plec cam în două luni. Asta a fost vestea bună a săptămânii. Vestea mai puțin bună a fost că va trebui să mă descurc singură cu drumul spre aeroport. Clermont Ferrand – Lyon, Lyon – Paris, Gare de Lyon si apoi, Gare de Lyon – Aéroport Charles de Gaulle. Dacă o să mă pierd? Eu sunt în stare să mă pierd pe o plajă goală, darămite între atâtea orașe. Deja am început să am coșmaruri.
Altfel, în general, e bine. Dacă n-ar exista weekendurile și serile în care nu ies cu colegii în oraș, ar fi chiar perfect. Se întâmplă multe lucruri interesante pe care încerc să mi le notez mental, să vi le povestesc când voi avea răgazul necesar dar, de multe ori mi se întâmplă să fiu atât de entuziasmată de momentul prezent, încât mă las învăluită complet și le scap din vedere.
Sunt atâtea lucruri mici care mi se întâmplă, la prima vedere neînsemnate, și pe care tare aș vrea să vi le povestesc, dar care-mi scapă, de fiecare dată, printre degete.
De exemplu cœur d’artichot. Sună atât de delicat încât mi-a fost greu să accept că este vorba despre anghinare. În română, această legumă verde cu solzi sună a medicament pentru ficat.
Ah, și ar mai fi și sosurile. Dacă n-ar exista, fileul de pește alb de la cantină ar fi imposibil de mâncat. Pește fiert în apă, cu puțină sare. Ce mâncare mai e și asta?
Sau feniculul. Un fel de rădăcină de mărar imensă. L-am văzut la supermarket dar n-am îndrăznit să-l cumpăr. Încă mă gândesc cum l-aș putea găti. Voi cum sunteți? Vă pup.