Abisuri

În vis se făcea că stătea pe un vârf de munte și dirija lumea. Orașul de la poalele muntelui, troleibuzele lui, electrice, oamenii și pasiunile lor, diavolii ascunși în spatele măștilor, planurile de vacanță, ideile crețe, diferitele posibilități, planul B, micile abateri de la noua ordine mondială, senzația dominantă că mereu e în neregulă ceva, sindromul impostorului înmulțit cu media ponderată a posibilităților, eșecurile și victoriile, micile dictaturi devenite mari, marile dictaturi rămase mici, amintirile și planurile de viitor, era tuturor posibilităților, seturile de date construite special, algoritmii inventați de om, probabilitatea de a nu respecta nimic, demonii interiori, câmpurile de la marginea orașului de la poalele muntelui, mirosul de putred al abandonului, calea ferată de dincolo de asfințit, sperietoarea de la capătul orizontului, raftul cu cărți necitite, ocolul Pământului în câteva zeci de mii de cuvinte, fotografiile în alb și negru de deasupra patului, biblia ilustrată pentru copii, supa de chimen de pe vremea bunicilor, oamenii cu chipuri gri și suflete ne-pereche, abisul din ochii celor care mai cred, tichetele de masă și impozitele umflate la pompe de bicicletă, bunicii care nu și-au mai văzut de ani de zile nepoții, copiii cu căștile pe urechi, trecerile de pietoni inteligente, robotii care au înlocuit oamenii, sufletele pereche abandonate pe marginea străzii, benzile de urgență ale autostrăzilor niciodată terminate, hohotele de râs ale noilor născuți, bibliotecile de la capătul lumilor. 

În realitate, acceptaseră în ultimul moment invitația la nuntă. Ea se îmbrăcase într-o rochie albă, un pic deasupra genunchilor, își prinsese părul în două cozi, după care luase locul Dj-ului și dăduse drumul la petrecere. Când terminase ce avea de spus, toată lumea o aplaudase. 

Text după imagine.