
E iulie. E miercuri. E ora prânzului. E timpul să fac naibii ceva. E momentul în care se strică aerul condiționat. E ca un făcut. E o coincidență debilă. E un semn. E timpul să fac naibii ceva. E momentul acela din zi în care îmi vine să las totul baltă. E o nebunie. E de-a dreptul culmea. E grotesc. E inuman. E aerul condiționat cumpărat anul trecut, în rate. E vina sistemului. E cald. E al naibii de cald. E timpul să pictez planeta în albastru și să mă scald într-un vis lung. Răcoros.








Lasă un comentariu