Ieri am înotat printr-un banc de pești.
Erau multi, mici, și aveau coada ca de rândunică.
N-am atins niciunul.
Nu m-a atins niciunul.
Timp de câteva secunde am fost unul de-al lor.
Azi am înotat printr-un banc de pești.
La un moment dat m-am oprit din înotat și i-am privit cum se învârt.
O mare umbră deasupra ecosistemului lor, asta eram.
Or fi simțit vreun pericol? S-or fi temut de umbra mea?
N-am sa știu niciodată. Au continuat sa se învârtă, ca de obicei.
Bancul de pești nu are nici un leader pe care să-l urmeze tot restul.
Fiecare pește este un leader. Între toți membrii bancului de pești există un fel de legături invizibile – văz, miros, auz – care îi face să devină un tot unitar.
Și ieri, si azi am înotat printre un banc de pești.
Oare am ceva de învățat de la pești?
Abisuri 
Lasă un comentariu