Abisuri

Era o vară frumoasă iar cireșele abia se coceau, acre-dulci, fix așa cum ne plăceau, nouă, copiilor, să le mâncăm. Erau zile întregi în care nu se întâmpla aproape nimic, zile întregi care treceau cu viteza melcului adormit. Door zumzetul muștelor înecate în paharul cu oțet ne amintea că lumea nu se sfârșise încă, nu în acea vară frumoasă în care noi, copiii așteptam să se întâmple o minune, și chit că nu mai credeam în Moș Crăciun, am crescut și am uitat cât de tare ne plictiseam odată.