Abisuri

Când l-am întâlnit prima oară, era o iarnă geroasă, cu nămeții cât casa iar cozile la portocale umpleau strada principală. Cu o seară înainte adormisem greu, învelită în toate paturile din casă și mă trezisem cu noaptea în cap, să-mi încerc norocul la carne. Mi se lipeau nările și îmi înghețaseră degetele prin mănușile subțiri dar îmi era peste putință să renunț. Măcar o ciorbă din oase să pun pe masă. Măcar atât. Omulețul apăruse de nicăieri, se așezase lângă mine, și-mi spusese că va fi bine. Și a fost.