Abisuri

---

– Cum e?

– Te așteaptă de azi dimineață. N-a vrut să mănânce nimic până ajungi.

– Dar nu i-ai spus că am plecat cu întârziere?

– I-am spus, dar știi cum e ea. Când îi intră ceva în cap, nici cu cleștele nu i-l mai scoți.

Își dă geaca de piele jos și o agață în cuier. Apoi se descalță și caută niște papuci de casă pe care îi încalță greu. Un număr prea mic. Două numere prea mici? Dar nu-i un capăt de țară. O să meargă pe vârfuri. În casă miroase frumos, a sarmale.

– Special pentru tine, îi spune Ana.

– Că doar cine mai face sarmale în august? îi raspunde el, zâmbind. Dar nu trebuia să te deranjezi, doar ți-am spus. Miercuri trebuie să mă întorc.

– Cum adică miercuri trebuie să te întorci? Și cu mama cum facem?

– Ți-am spus că e totul rezolvat. Am aranjat la Perla. Totul e inclus. Plătesc eu, nu trebuie să-ți faci probleme.

– Dar ea ce-o să zică? Tu chiar crezi că o să vrea?

– Da’ ce, e după cum vrea ea? O să-i fie mai bine acolo.

– Eu nu zic că nu, doar s-o convingi tu. Ieri iar a căzut în baie. Nu ți-am mai spus.

– Și chiar dacă-mi spuneai, ce puteam eu să fac? Acum serios, o să îi fie mai bine acolo. O să aibă și cu cine socializa. Că, de fiecare dată când vorbesc cu ea, îmi spunecă aici parcă vorbește cu pereții.

– Păi eu nu mai am răbdare să ascult a zecea oară cum a fost când a fost ea regina balului.

– Ah, atunci când a săpat o groapă sub poartă, ca să iasă?

– Da, atunci. Niciodată n-am crezut-o. Cât timp i-o fi trebuit să sape să se poată strecura. Adică așa, doar cu degetele.

– Ție ți-a spus că doar cu degetele?

– Păi n-a spus altcumva. Am tras eu concluzia.

– Poate că nu-și mai adduce aminte. Hai că mă duc la ea.

Ciocăne ușor la ușa de la dormitor, dar nu așteaptă răspuns și intră

– Bună mamă. Am sosit.

– Oh, Andrei, ce bine îmi pare că ai reușit să-ți faci un pic de timp. Că cine știe cât o s-o mai duc.

– Ei, mamă, încetează cu prostiile. Dacă mai spui odată chestii de-astea, să știi că nu mai vin.

– Bine, bine, tac. Hai să te pup.

– Ei, doar știi că nu-s genul cu pupături. Dar hai, de data asta, fie.

Bătrâna se ridică cu greu din fotoliu și-l pupă pe ambii obraji.

– Mi se pare mie sau ai mai slăbit de când nu ne-am mai văzut ?

– Oi fi slăbit, că nu mai am dinți să mănânc. Și Ana mai degrabă gătește pentru câine decât pentru mine.

– Păi vezi, de ce era bună doamna Ica?

– Era bună pe naiba. Era în stare să ne fure cu casă cu tot.

– Ei, ți s-a năzărit matale.

– Nu mi s-a năzărit nimica, așa să știi. Am găsit-o răscolind în șifonier.

– Poate că făcea ordine.

– Făcea pe naiba, Doamne iartă-mă, că mă faci să vorbesc urât. Nu făcea nici o ordine, căuta să fure ceva fuste și bluze. Că purtam aceeași mărime. În plus își băga și nasul unde nu-i fierbea oala. Auzi, să-i spună ea lui Ana să divorțeze de Doru. C-o să-i fie mai bine singură decât cu un bețiv lânga ea.

– I-a spus ea asta lui Ana?

– Păi cum nu. Ele cică-s surdă, vorbeau de parcă nici n-așfi fost acolo. Oi fi un pic surdă, că nu mai am douăzeci de ani, dar de auzit, mai aud.

– Și Ana ce i-a răspuns?

– I-a zis că se mai gândește. Să-i mă idea o șansă, cică, asta se gândea să facă. De parcă nu i-ar mai fi dat si altele?

– Dar ce-i cu Doru? S-a apucat de băutură?

– Da’ demult, de când cu criza. Cică nu se mai simte bărbat în casă. Că nu-i iese prea mult din ubart, sau cum îi zice.

– Uber.

– Uber ce?

– Uber, așa îi zice.

– Cui să-i zică?

– Păi acolo unde lucrează Doru.

– Păi nu mai lucrează la Orange? Nu știu Andrei mamă, mie nu-mi spune nimeni nimica. Nici de mâncare nu-mi fac, noroc cu Gina, vecina. O plătesc eu că să-mi gătească. Abia de mi-ajunge pensia.

– Lasă că vorbesc eu cu Ana. Am auzit că iar ai căzut.

– Ei, am alunecat un pic. Și, când am vrut să mă ridic, am căzut la loc. Am stat acolo până a venit Ana de la servici.

– De ce nu vrei să-ți luam un telefon mobil? Să-l ai cu matale tot timpul. În caz că ți se întâmplă ceva, să ne poți suna. Pe Ana, pe mine, îți salvam numerele.

– Cine merge cu telefonul la veceu? Mai mare rușinea.

– Nu e nici o rușine, mamă. Decât să stai acolo până vine Ana de la servici. Sau, uite. Și mai bine ar fi dacă am aranja să intri într-o rezidență pentru personae în vârstă.

– Adică, un fel de azil?

– Ei, mamă, nu e deloc azil. E un fel de hotel, cu îngrijiri incluse.

– Voi vreți să scăpați de mine, asta e.

– Ei, mamă, cum să vrem să scăpam de matale? Doar că o să-ți fie mai bine acolo. Or să aibă grijă de tine și o să și socializezi.

– Să socializez? Cu cine? Cu niște necunoscuți? Nici să nu te gândești la așa ceva.

– Dar gândește-te un pic cât îi e de greu lui Ana. De ea nu ți-e milă? Că eu n-am cum s-o ajut de acolo, îi trimit bani dar tot greul e pe capul ei.

– De acolo de unde? Că n-o fi Bucurestiul atat de departe. Iei trenul și-n trezeci de minute ești acasă.

– Nu mamă, nu mai lucrez in București. Am plecat în Franța de doi ani. Doar ți-am spus.

– Mie nu mi-a spus nimenea nimica. Dar nu-i bai. O să vedeți voi ce bine a să vă fie când n-o să mai fiu.

– Iar vorbesti tâmpenii. Ți-am spus doar că, dacă mai spui odată lucuri de-astea, nu mai vin. Hai mai bine să mâncăm ceva, că mor de foame.

S-au așezat la masă. Ana a adus cratița cu sarmale și a așezat-o pe un fund de lemn, în mijlocul mesei. Apoi a trântit mămăliga pe un cărpător și a adus un borcan cu smântână.

– Ia mamă, cu mămăligă și cu smântână. De la țărani, din piață. Așa cum iți place ție. De la Nord.

Multă vreme nu și-au spus nimic. Apoi Andrei și-a mai pus o porție de sarmale și bătrâna le-a povestit cum a săpat ea sub poartă, ca să ajungă la balul din sat.

– Ai săpat așa, cu mâna goală? a întrebat-o Ana.

– Ei, cum să sap așa, că aș fi ajuns poimâine

– Da’ cu ce ai săpat?

– Am uitat cu ce am săpat. Dar am ajuns la bal. Și am fost regina balului.

– Da, asta ne-ai mai spus. Ți-a zis Andrei de Perla?

Bătrâna n-a răspuns. S-a ridicat de la masă și s-a dus la ea în camera. N-a ieșit decât a doua zi, de dimineață. Să ia ubartul, până la Perla. Ana îi făcuse bagajul și tot Ana îl convinsese pe Doru s-o ducă. Andrei a pupat-o pe ambii obraji și i-a spus că o să fie bine. Mult mai bine. Ea n-a zis nici da, nici nu. S-a urcat în mașină și dusă a fost.
Cu Ana a mai vorbit la telefon. Era mereu ocupata cu serviciul și n-avea cum să treacă s-o vadă. Dar o să treacă Doru, că el e mai liber.
Pe Andrei nu l-a mai văzut niciodată. N-a mai vrut ea să-l vadă.