Abisuri

Joël Dicker 

Un animal sălbatic 

Editura Trei, colecția Fiction Connection 

Traducere din limba franceză: Alunița Voiculescu 

O lectură plăcută, o poveste bine structurată. Mister, oameni cu bani, case frumoase. Aduce puțin a telenovelă? Cam aduce. Cel puțin asta a fost senzația mea. Sophie și Arpad, Karine și Greg sunt două cupluri, aparent, fericite. Primii locuiesc într-o casă de sticlă, la marginea unei păduri, lângă Geneva. Ceilalți locuiesc într-un cartier de vile pentru familii cu venituri modeste, numit Furunculul. 

Sophie l-a cunoscut pe Arpad în Saint Tropez, cu cincisprezece ani în urmă, pe vremea când Arpad lucra la restaurantul tatălui lui Sophie. Fusese dragoste la prima vedere. Erau tineri și frumoși și drumul lor prin viață abia începea. 

Karine și Greg sunt la polul opus. N-am înțeles dacă se mai iubeau, sau dacă s-au iubit vreodată. Cert este că Greg se îndrăgostește de Sophie și Karine devine prietena ei. Sophie pare să fie idealul către care toți râvnesc. Arpad e fericit, Sophie e a lui. Sophie, cea mult prea frumoasă. Cea mult prea perfectă. În momentul în care « mult prea » Sophie devine altcineva, am fost pe punctul de a renunța la carte. Mult prea fals acest personaj. În viața reală există o oarecare coerenta a caracterelor. Ar fi trebuit să existe mult mai multe întâmplări care să explice transformarea. Trecerea de la dulcea Sophie la cea care era cu adevărat nu are argumente. 

Cu toate că a fost o lectură plăcută, care a curs frumos, că mi-au plăcut și cele câteva răsturnări de situații, nu pot spune că acest roman m-a dat pe spate. Mi-ar fi plăcut să se insiste mai mult pe anumite pasaje. Percepția mea a fost aceea a unei povești scrise pe fugă. Superficiala. 

Chiar dacă ingredientele necesare pentru a prinde la public – locuri frumoase, răsturnări de situație, mister – sunt prezente, lipsește profunzimea, substanța, acel strop de sare și piper care ar fi putut transforma această poveste subțire într-un tot mult mai complex. Mult mai puternic. 

3,5/5