Termin paharul cu vin și mai cer unul. Nu mai știu unde e acasă, asta e problema mea, zic. Cel puțin, așa spune psihoterapeutul meu. Cică trebuie să îmi pun gândurile în ordine. O vacanță la capătul lumii, de asta am nevoie. La naiba cu toți specialiștii. Barmanul umple paharul. Tipul de lângă mine arată beton. Îi zâmbesc. Îmi zâmbește. Apartamentul 1109, etajul 11, îmi spune. Undeva la capătul lumii. Termin paharul și iau liftul. Văzute de acolo, de sus, problemele mele devin din ce în ce mai mici.
Lasă un răspuns