Abisuri

Visez că scuip sâmburi într-un castron albastru. Cireșe de iunie. Mici și multe. Mănânc ca o apucată. Ca o hămesita, zici că n-am mai mâncat cireșe de ani de zile, un sâmbure alunecă aiurea, mă trezesc și nu mai pot să adorm. Timpul, îmi spin, acest inamic, acest infinit care…

Uneori locuiesc într-un bloc mic, de patru etaje, de dinainte de Revoluție, alteori iau Uber-ul în fiecare seară, uneori dau peste același șofer, alteori dau muzica din capul meu la maxim, uneori îmi permit, locuiesc singură într-o casă cu pereți groși, alteori mă simt privită insistent de ciudatul de la…

Paul, soțul meu, îmi tot spune s-o las mai moale cu Luna. Imposibil, îi răspund. Eu și Luna ne știm de când mergeam la grădiniță. Am absolvit în același an, eu la real, ea la uman, am plecat amândouă la facultate, ea la litere, eu la ASE, ne-am format pasiuni…

Unchiul Nelu, căsătorit forțat cu Mia, odată cu trecere a anilor, a devenit priceput în a da fiecăruia ce putea duce. Vise spulberate amestecate cu ocazii ratate, aventuri de o noapte cu nu mai se știe cine, Mia mea, de ce mi-ai făcut tu asta mie? Mia lui a sunat…

N-a spălat în viața lui geamuri, n-a bătut covoare, n-a criticat niciodată pe nimeni, n-a absolvit nici o facultate, n-a călătorit, n-a jignit, n-a iubit, n-a greșit, n-a contribuit la creșterea PIB-ului, n-a avut planuri mărețe, n-a pierdut niciodată trenul, nu și-a creat niciodată profile pe rețelele de socializare, n-a…

Toată lumea era de părere că era un dulce. Manierat, politicos, mereu bine îmbrăcat, proaspăt bărbierit, întotdeauna bine dispus. De fiecare dată când ne întâlneam venea cu un buchet de flori. Lalele, bujori, trandafiri, gerbera, în funcție de sezon. Mergeam la cofetăria Ambasador și mâncam diplomat. Întotdeauna plătea el și…

Brunet, înalt, încălțat în niște mocasini de piele. Stilat. Miroase a mosc. Miros a ceapă trasă prin ulei. Cămașă albă apretată, pe sub un sacou de in. Ieșit, parcă, de sub duș, îmi zâmbește. Îmi șterg mâna cu o cârpă de bucătărie și apoi i-o întind. Îmbrăcată într-un fel de…

Era undeva departe, peste mari și țări, și era noapte. Spun asta pentru că nu reușeam să disting mare lucru. Formaseră un fel de hora în jurul meu și se învârteau când într-un sens, când in celălalt. Boxele, sau, mai degrabă, ce mi-am închipuit eu a fi boxe, erau așezate…

Să o ia de-acolo. Și repede, că strică peisajul. Cum adică ce e ăla. Vederea. Panorama. Perspectiva. Au prins ideea? Mai bine mai târziu decât niciodată. Ce-i atât de urgent în treaba asta? Păi blochează trecerea, de-aia. S-o sară ei dacă vor, eu vreau să dispară. Da’ ce-i? E treaba…

Umblam prin pământul roșu al Rasovei, desculți. Peste pod, Dunarea. Nu foarte departe. Argila ni se lipea de degete. Ploaia, la care toată lumea se rugase să fi fost, căzuse fix în duminica în care, de dimineață, cu acceleratul de Sighet ajunsesem și noi. Ce de pepeni vom sparge. Să…