Abisuri

În căutarea adevărului interior

  • Ce ne-a fost dat sa ne fie – episodul 5

    Continuarea de aici Ieri a fost data la care ar fi trebuit re-examinat cazul. Am furnizat extrasele de cont prin care se dovedește ca n-am primit niciodată de la chiriaș suma pe care el pretinde ca ne-ar fi dat-o. Repet, pretinde. Fara nici un act oficial din partea vreunei bănci,…

    Continue reading →: Ce ne-a fost dat sa ne fie – episodul 5
  • Sophie

    Sophie

    Auzi, nu ți se pare că tipa aia de acolo seamănă cu Sophie?Care tipă?Aia, în pardesiu roșu. Lângă vitrina cu marionete. Se uită la ele de un sfert de oră.Poate că-i plac jucăriile. Care Sophie?Sophie, sora lui Pierre.Pierre Dupont sau Pierre Lefaivre?Ei, și tu, Pierre Marceau. Am fost colegi de…

    Continue reading →: Sophie
  • Părinți

    Părinți

    Când au aflat c-o să fiu, au dat petrecere mare, artificii, șampanie, știți voi, apoi, până a fost să fiu, m-au înscris la cele mai bune școli, grădinițe, after school, licee, facultăți, știți voi, când m-au văzut s-au speriat, nu știau cum să dea urletele mai încet, dar s-au descurcat,…

    Continue reading →: Părinți
  • Mămica și tăticul

    Mămica și tăticul

    Mi-au spus că am fost făcut din dragoste, că am fost crescut ca la carte, da, da, ca la carte, lecții de pian, maniere, tot tacâmul. Plus vacanța la mare, la Mamaia, dacă luam premiul întâi, cu coroniță. Dacă nu, vai și amar de capul meu, o să ajung ca…

    Continue reading →: Mămica și tăticul
  • Fericiți cei milostivi

    Fericiți cei milostivi

    Dacă îmi amintesc eu bine, salata boeuf era mereu făcută cu carne de pui, oamenii mici dădeau sfaturi mari, ceea ce s-ar fi putut întâmpla în cazul fericit mocnea încet, până se stingea de tot, sub talpa groasă a ceea ce n-ar fi trebuit niciodată să se întâmple, prima ninsoare…

    Continue reading →: Fericiți cei milostivi
  • Trei kilometri până la capătul lumii

    Cât mai avem? La fel de mult ca acum trei minute. Adică, mai avem mult? Mai bine dormi, o să vezi ce repede trece timpul când dormi. Dar nu mi-e somn. Închide ochii, o să-ți vină. Așa spui de fiecare dată. Mai încearcă. Și numără oi. Dar de ce oi?…

    Continue reading →: Trei kilometri până la capătul lumii
  • Planuri

    Planuri

    Își face o cafea, se așază pe fotoliul din sufragerie și soarbe. Da, e musai să plece în vacanță. A tras ca un câine în ultimele luni. Roma, cu siguranță Roma. Sau, poate și Paris. De ce nu amândouă? Că zile de concediu are. Mai ia o înghițitura. Și Irlanda…

    Continue reading →: Planuri
  • Blocul

    Blocul

    Aici, la etajul patru al blocului cu patru etaje din cartierul cu străzi cu nume de flori, aici nu e niciodată liniște, liniștea aceea în care să nu-ți auzi decât gândurile a rămas undeva după un sens giratoriu, prima ieșire pe dreapta, uneori atât de departe mi se pare ieșirea…

    Continue reading →: Blocul
  • Între blocuri

    Între blocuri

    Locuiesc într-un bloc mic, de patru etaje, fără lift, într-un cartier compus din multe blocuri de patru etaje, fără lift. Străzile au nume de flori și coșurile de gunoi sunt când verzi, când galbene, când negre. Bucătăria este atât de îngustă, încât trebuie să ne facem pe rând cafeaua, ceaiul,…

    Continue reading →: Între blocuri
  • Câmpul

    Câmpul

    Azi a fost forfotă-n sat. Luminile s-au aprins înainte de răsărit, oamenii s-au îmbrăcat în cele mai bune straie, femeile și-au împletit părut în cozi, copiilor li s-a spus să fie cuminți, iar cei doi miri au fost mai frumoși ca niciodată. Preotul i-a unit întru cele bune și rele…

    Continue reading →: Câmpul