Abisuri

Mai știi? Laleaua roșie. Cantina din Leu. Fiorii. invitația la dans, parfumul Shiseido, cărțile mele, mirosul de liliac, nu exista Facebook pe vremea aceea, carnea sfârâind pe grătar, zăpezile din luna mai, păpădie ești tu, așa îmi spuneai, aiurea, câștigai întotdeauna la bridge in cantina din Leu, cantina a ars,…

Ne-am dus să bem o cafea într-o cafenea mică, ne-am așezat pe niște scaune de lemn, ca de pe vremea bunicii ai spus tu și eu am dat din cap că da, așa erau și la bunica, și în timp ce afară ploua cu stropi grei și reci, tu mi-ai…

Zicea că se duce să ia niște măsline. Da, așa mi-a spus mie, că se duce să ia niște măsline. S-o fi oprit pe undeva, pe drum, doar o știi. Sau o fi uitat că trebuia să vă vedeți. Cum să fie îmbrăcată ? Ca de obicei. Ah, nu, stai…

După ce ne-am cunoscut Mi-a venit, așa, deodată, să înfund degetul, acolo, adânc… argumentele tale? Să nu le iau în seamă. Viața trebuie trăită, iubirea mea, îmi venea să îți spun, te înșeli, dar tu, tu, nu și nu, nu exagera, îmi spuneai, când eram de vârsta ta, îți spuneam,…

Privim soarele cum apune peste Bărăgan. Atât de moale. Atât de aproape. Le tai câte o felie de pâine. Să le-o ung? Deschid frigiderul. Atât de gol. Închid ochii și dau drumul la vise.Azi ne-am încălzit la lumina lumânării. Am gătit la lampa cu gaz și am băut apă din…

Într-o marți, doamna M, blondă, subțire, un pic trecută de 30, divorțata, se îndrăgostește de S, un pic trecut de 50, manierat, unghii manichiurate, sprâncene pensate, cămașă deschisă până la trei degete de la buric, apartament două camere, proprietate personală, undeva în prelungirea Ghencea, zece minute pe jos de metrou,…

Mă jur pe ce am eu mai scump că nu mi-aș fi luat haina de blană, dacă știam. Adică dumneavoastră chiar credeți că m-aș supune singură unui asemenea calvar? Dar nu mă cunoașteți deloc, domnule dragă, cum vă spuneam, de dinăuntru părea o temperatură demnă de ziua în care suntem,…

Liniile. Spațiile. Această plictiseală. Acest univers uniform care ne cuprinde. Îți dai seama? Zic. Își aprinde o țigară și iese pe balcon. Se văd munții, zice și scuipă o flegma groasă, de la etajul zece. Chestia se sparge de asfalt. Pfui, zic, aș mânca o savarina. Deschide cămara și ia…

Are mâinile cât câteva veacuri adunate la un loc și capacitatea de a separa relele de bune și bunele de caii verzi de pe pereți. Când grăiește, simți cum se oprește timpul între vorbele sale. Nu caută niciodată înflorituri și nici formule savante căci nu el vorbește ci faptele adunate…