Abisuri

Mi te-am pierdut undeva pe drum. Cel puțin așa mi s-a părut când, undeva pe la mijlocul paginii cincizeci și trei, ai declarat sus și tare, în dialog cu doamna M., că singura ta speranță, unica și singura cârja care ți-a mai rămas, este să vezi lumea. „Dar nu așa,…

Bucle blonde, gropițe în obraji, ochi albaștri, gură inimioară. Gene lungi. Îi vrăjea pe toți. Apoi îi mânca cu pâine prăjită. Unși, fierți, cum se nimerea. Maică-sa se ruga de ea. Să nu își mai bată joc, să-și găsească sufletul pereche. Ea, nu și nu. O viață avea, ce mama…

La şapte, o bubuitură, urmata de alte două. Ce sa mai dormi ? Ma ridic din pat, năucă. Afară, cer seninin, păsărele, doare. Ne dăm cu presupusul. Nimeni nu știe. Ne bem cafeaua pe balcon, ascultăm ştirile de pe stradă. Donna Maria îi aduce cafeaua şi pâinea donnei Bianca, donna…

Avea o privire aprigă și niște sprâncene groase, împreunate deasupra nasului. Umbla mereu îmbracat într-o cămașă albă și niște pantaloni atât de lungi, încât făceau creturi deasupra călcâielor. În fiecare dimineață ne strângea pe toate, la mezanin, ne lăsa să ne bem cafeaua și apoi ne spunea, în parte, câți…

Așa i-am scris : Dragă M. Știu că ești ocupat dar trebuie neapărat să-ți spun ceva. Am nevoie de ajutorul tău. Cred că ți-am scris anul trecut despre V. Fluturi în stomac, nopți nedormite, în fine, știi și tu cum e. Până la urmă a cedat și ne-am mutat împreună.…

Un an. Luxație șold stâng. Întindeam hainele păpușilor pe bara de gips dintre picioare. Rochițe roșii, pantalonași, păpuși fără chip. Opt ani și ceva. Întindeam mâinile prin întunericul camerei de spital, căutând ieșirea. Zi sau noapte? Cine să fi știut. Încă o săptămână și gata. Niciodată să nu crezi în…

A treia dimineață mă trezesc cu o durere de cap mare cât China. Vorba vine. Stau în pat și privesc pe fereastră orașul scufundat într-un smog gros, cenușiu. Beijing. Ieri am vizitat piața Tian’anmen. Ghidul ne-a spus că ar fi bine să rămânem grupați. Doi câte doi, dacă s-ar putea.…

O roșcată cu ochii mari, verzi, asta era. Pe unde trecea, toți întorceau capul după ea. Că ce mișcare din șolduri, că ce culoare deosebită, că ce verde excepțional, că așa și pe dincolo. Pe ea o durea fix acolo de ce spunea lumea. Ea era liberă. Punct. Se trezea…

Are o privire de criminal în serie. Un vultur pleșuv, asta e. Așa il numesc toți și probabil că el știe. Întotdeauna când intră, în încăpere se face liniște. Sufragerie, birou, open space, bucătărie. Nimeni nu îndrăznește să-i susțină privirea. Azi dimineață mi-a scris pe teams că are ceva de…

Mai știi? Colecția mea de șervețele. Frunze. Flori. Maimuțe. Peste ani, savana. Locul acela unde îmi doream mereu să ajung. Vise, zici? Colecția mea de insigne. Erou al muncii socialiste. Comandant de unitate. Mort la datorie. În paralel, colecția mea de Pif-uri. Le luam, le răsfoiam, adăugam puțină iarbă smulsa…