Abisuri

Ieri a fost o zi așa și așa. Mai mult spre gri decât spre alb. Unu la mâna : haterii au năvălit buluc peste mine. Un tip x, care locuiește în Dublin, mi-a scris că ce ne trebuie nouă aeroport la Brașov. Că doar avem la București și la Sibiu.…

Familia Dumitrache locuiește într-un bloc de patru etaje situat nu departe de parcul central. Doamna Dumitrache lucrează, de treizeci de ani, în IT iar domnul Dumitrache este pensionar. În viața lor, familia Dumitrache n-au fost decât la trei nunți și la două botezuri. Nu că n-ar fi fost oameni sociabili,…

Dragă M, după cum știi, plouă. Oameni grăbiți lasă umbrele roșii în urmă, umbrele roșii, sparte uneori de atâta ploaie, acoperă relativ. Îi privesc și mă gândesc la tine. Mi-ai spus că așa o să se întâmple și nu te-am crezut. Zilele erau lungi pe vremea când ne-am întâlnit, dacă…

Abia de se mai zărește țărmul, când, pe puntea inferioară, începe jocul. Cine nimerește coșul cu capul, acela are dreptul la o zi pe puntea superioară. Bărbatul nu joacă. O privește de departe și o salută dând din cap cu mișcare ușoară, de sus în jos,. Nimeni nu l-ar fi…

Olga își aruncă geanta pe canapeaua de piele, își lasă ușor geaca pe fotoliul din stânga măsuței de cafea, deschide larg fereastra dinspre grădină și dă drumul la televizor. A avut o zi grea, ședințe interne, ședințe cu clienții, a trebuit să vorbească în trei limbi și să sară peste…

Până la zece ani am locuit într-un apartament, la etajul zece, într-un bloc construit înainte de anii optzeci. Camere mici, pereți crăpati, igrasie la geamuri, ferestre chituite, uși din placaj ieftin, lift mereu în pană. Îmi aduc aminte și azi cum era când se decidea că apartamentul trebuie zugrăvit și…

Locuiam într-un imobil mizerabil din arondismentul douăzeci. Noaptea dormeam cu obloanele trase și ziua abia de îndrăzneam să cobor cele șaisprezece trepte care despărțeau apartamentulde poarta grea, metalică, de la intrare. În micul hol cu mozaic alb negru pe jos, mirosea a pisat, scrisorile din cutiile postale fără lacăt miroseau…

Deschid frigiderul și deodată „pac-poc”, se ia curentul. Pană mare, nu-i numai la mine. Pff, zic, și mi-e o foame de l-aș mânca pe biciclist cu tot cu bicicleta lui mov cu tot. La asta mă gândesc când îl văd trecând prin fața geamului. Destul de tânăr. Bărbos, cu șapcă.…

Am încercat de șapte ori. Da. Fix șapte. Pentru că șapte e numărul meu norocos. Și pentru că, după spusele bunicii, dacă vrei, poți.Bine, au mai spus-o și alții după bunica, de exemplu la nu știu ce campionat de fotbal care a avut loc imediat după Revoluție. Îl țin minte…

Nu ne-am mai văzut de cinci ani. Vorbim uneori pe whatsapp, îmi povestește despre „cum mai e în Franța”, care-i mai e viața, muncă, muncă și iarăși muncă, pleacă la șapte și se întoarce la șase, știi cum e, duc lipsă cruntă de lumină. Știu cum e. Am locuit și…