Abisuri

În căutarea adevărului interior

  • În deșert

    În deșert

    Închiriem un SUV alb și plecăm spre deșert. Soare cât tot orizontul, benzinării din ani în paște. Oprim să facem plinul. În magazin zăresc punga de caise uscate. Nu dau s-o pun în coș, când intră un cowboy cu un papagal pe umeri. Scoate pistolul și cere toți banii. Devin…

    Continue reading →: În deșert
  • Două inimi

    Două inimi

    Victor se joacă cu ea. Își înmoaie degetele în siropul de coacăze bio și o prinde în palme. Respirația lui, dulce – acrișoară, plutește în aerul stătut al garsonierei confort doi, moștenită de la mătușa ei preferată. Dar Victor se plictisește repede. Sosul s-a răcit și el își aprinde o…

    Continue reading →: Două inimi
  • Vineri

    Vineri

    Am renăscut într-o vineri. Avea părul blond, prins într-o coadă. Stătea picior peste picior și fuma. Din când în când lua câte o gură dintr-un pahar cu picior. Apoi mai trăgea un fum. Avea gâtul lung și umerii înguști. Stăteam la masa de lângă și eram plictisit. Avea sânii tari…

    Continue reading →: Vineri
  • Ploaia

    Ploaia

    Mirosea a pământ ud și peste mine cădeau stropi mari și deși. Am închis ochii și am ascultat zgomotele orașului din vale. Se auzeau trenurile. Ca de obicei, rămăsesem în urmă și mă împiedicasem. Strada era un șanț infinit și eu fugeam prea încet. Creșteam prea încet. Cădeam prea încet.…

    Continue reading →: Ploaia
  • Dealul

    Dealul

    Și ziceți că vă ia cu amețeală? Da, dar doar în anumite locuri. Îmi puteți da un exemplu? Da, la baza dealului. Are vreo semnificație anume? Nu, e un deal ca toate dealurile. Bărbosul notează ceva și apoi îmi scrie o rețetă. Nu mai mult de o pastilă pe zi,…

    Continue reading →: Dealul
  • O dimineață

    O dimineață

    Era o dimineață ploioasă de toamnă, oameni grăbiți se îmbulzeau pe cheiuri înguste și toate trenurile aveau întârziere, inclusiv al meu, în direcția vest. M-am lăsat împinsă de mulțime și am intrat în rama de metrou. Tu erai departe, adâncit în ale tale. Când m-ai zărit, mi-ai zâmbit iar eu…

    Continue reading →: O dimineață
  • Ne-am certat pe Pământ

    Ne-am certat pe Pământ

    Avea o barbă neagră și zicea că-i a lui. Bucățică ruptă din rai, așa îi spunea. O înconjurase cu un gard și adusese un scaun de plastic pe care se așeza, la umbra unui pin. Venea în fiecare zi, îi povestea cum își petrecuse ziua, apoi începea să țipe. Zicea…

    Continue reading →: Ne-am certat pe Pământ
  • În 200 de metri, virează la dreapta

    Să ne culcăm devreme. O să se ia curentul la ora zece. Micul dejun o să fie la pachet. Să ne vedem în fața piscinei. Să avem grijă la maimuțe. Fură cercei. Să nu întârziem. Să ne îmbrăcăm adecvat. Să nu ne ia frigul. În mașini să urcăm câte șase.…

    Continue reading →: În 200 de metri, virează la dreapta
  • Orașul

    Casa în care locuiesc se află în burta unui oraș. Un oraș la poalele unui deal. Un deal verde, cu multe serpentine. Povești, îmi șoptește cineva, treci peste. Închid ochii și îmi doresc să pot. Orașul e un fel de balaur cu trei capete. Fiecare cap are milioane de ochi.…

    Continue reading →: Orașul
  • Zâmbetul

    Zâmbetul

    Gogu e cel care aduce banii în casă. Om serios, cu drag de cifre, a găsit ușor un post de contabil în noul oraș. Dacă ar fi fost după Mia, ar fi trebuit să vizeze mai sus. Inginer sau chiar savant ar fi trebuit să se facă. Așa, ca un…

    Continue reading →: Zâmbetul

Sunt Dana

Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc