
De-ar fi avut bagheta magică, ar fi transformat tot jegul ăla într-un colț de rai. Tot mirosul de îmbâcsit, tot noroiul care nu apuca să se usuce, toate bălțile, toate broaștele, toate resturile aruncate la câini, toți șobolanii, pe toate le-ar fi transformat dacă ar fi avut bagheta magică. S-a rugat mult s-o aibă, în fiecare zi privea cerul și-i spunea : iar nu ți-ai făcut temele, dar cerul tăcea și ea continua să spere, ani în șir a sperat, până într-o zi când au asfaltat strada dar atunci a fost prea târziu.