Abisuri

Când s-a dumirit ce fel de om e, când zălud, de nu știai în ce ponor i s-au pripășit mințile, când sui sau când bezmetic, a cotropit-o năduful și, fără de zăbavă, s-a oțărât oleacă la el, o dată, de două ori, până într-o dimineață când, cu obidă i-a spus…

A încuiat de trei ori. Apoi a verificat dacă avea portofelul la ea. Telefonul. Soneria la maximum. A coborât scara metalică până în curtea interioară. Unt, roșii, pâine și încă ceva. O să-și aducă aminte până la magazin. La colțul străzii a salutat-o un bărbat îmbrăcat într-un trening maro. Nu…

Îmi șterg mâinile de cârpa moale, îmi șterg lacrimile, îmi suflu nasul într-o batistă de hârtie, îmi prind părul cu o agrafă, îmi vin în minte o groază de amintiri: tu, ascuns în spatele unui stâlp, eu, abia ajunsă în gara aproape pustie. Îmi pare rău că ți-am sărit de…

E toamnă. E frig. Războiul din Ucraina bate la ușă. Microsoft anunță concedieri masive. Elon Musk lansează constelații după constelații, în timp ce rușii sabotează foste uzine. Trebuie să-mi pun la zi CV-ul. Prea multă experiență, n-o să mă vrea nici naiba. Am obosit. Îmi trag plapuma pe cap și…

Căzuse într-un vis fără sens, în care aproape că dansa, aproape că fugea, aproape că nu mai știa pe unde s-o ia. Era complet pierdută, doar clădirea mare și galbenă din fața ei îi aducea aminte de ceva. O casă de oaspeți sau, poate, un hotel de două stele, cu…

Dar de ce? De ce, ce? De ce nu încerci să uiți? Să-l dai naibii de trecut. Să-ți trăiești viața. Tu ai putea. În situația în care sunt eu, zic. Categoric. Insiști prea mult pe ce a fost și practic deloc pe ce va fi. Vor mai fi, cu siguranță.…

Îți aprinzi o țigară și privești muntele. Soarele care apune în spatele lui. Azi a fost o zi ca oricare alta. Iar v-ați certat dintr-un nimic. La bine și la rău, așa v-ați jurat. Când erați tineri, ziceați că fericirea este făcută din nimicuri. Acum zâmbești când îți aduci aminte.…

Ni se întâmplă uneori să punem degetul pe rană. Ni se spune că doare. Ni se explică, subiect și predicat. Înțelegem, sau nu. Ni se spune că nu e grav. Totul e doar chestiune de așteptări. Set your expectations și va fi bine. Ni se arată ziua de mâine. Timpul…

Locuia într-o casă verde, la etaj, pe o stradă pavată cu pietre cubice, inegale. Vechea stradă principală a urbei. Uneori oamenii se opreau sub fereastra ei, își aprindeau o țigară și, învăluiți de noaptea care se așternea ușor peste oraș, începeau să povestească. Atunci ea se așeza pe un scaun,…

— Mama voastră de corporatiști, le spune și trântește ușa după el. Valentina, fata de la recepție, strigă după el să-i dea badge-ul. Face parte din procedura de plecare. Dar el nu o aude. El e deja în Uber, spre gară. Fusese anunțat cu o lună în urmă și azi…