Am scris o carte. Și?

Am scris o carte. Și?

Am scris o carte. Și? A scrie o carte. Punct. A o o scrie pentru tine sau pentru alții. Semnul întrebării. Termini de scris, e sfârșitul aventurii. Semnul întrebării. Răspunsul vine repede. Punct. Nu e sfârșitul, greul abia începe. Editurile mari nu te bagă în seama. Punct. Oare de ce nu te bagă în seama editurile mari. Semnul întrebării. Zici să înțelegi cum stă treaba și mergi la un curs de creativ writing. Înțelegi cum stă treaba. Nu ai idei și nu captezi atenția. Stilul, ah stilul, ăla nu contează. Editurile mari caută, în primul rând, povestea. Aha. Înțelegi de ce nici o editură mare nu te caută pe tine. Nu faci parte din categoria produselor lor. Punct.


Între timp îți răspunde o editură mică și acceptă să publice cartea. O fi de bine. Semnul întrebării.

Te bucuri, entuziasmul depășește orice limită, vei deveni celebru. Semnul exclamării. Editura îți cere bani pentru tot. O editură mică nu riscă. Editură sau tipografie. Semnul întrebării. În contract scrie că plăteșți și servicii de redactare și promovare. Oare merită. Semnul întrebării. Până la urmă semnezi contractul și scoți banii. În contract scrie că opera ta – cartea – va apărea până la data de. Punct. În realitate opera ta – cartea – apare trei săptămâni după ce scrie in contract. O fi de rău. Semnul întrebării. În contract zice că tu iei un procent drăguț dacă vinzi pe site-ul editurii. Pare excepțional. Semnul exclamării. În realitate costul de transport pe site-ul editurii a crescut de la 11 la 18 lei. Semnul exclamării. Cine să –ti mai cumpere cartea în condițiile astea. Semnul întrebării. Știi răspunsul, contactezi editura și îți spui of-ul. Punct. Spațiu. Editura spune că astea sunt condițiile impuse de partenerul care livrează. O fi vină ta. Semnul întrebării. Tu ai plătit conform contractului. Tu ești clientul editurii. Sau poate te înșeli. Semnul întrebării. Zici ‘asta e’, accepți pierderea. Se vor vinde pe Libris. Procent pentru tine foarte mic. Punct. Abia de acoperă costul de tipărire. Punct. Nu de editare. Punct. Ăla e deja pierdere. Punct. Pe Libris cartea nu e încă disponibilă. O lună și ceva de la data care este înscrisă în contract. Punct. Unde-i buba. Semnul intrebarii. Contactezi editura. Spațiu. Spațiu. Spațiu. A fost perioada sărbătorilor de iarnă. Înțelegi, nu. Semnul întrebării. Nu, nu înțelegi. În contract nu scrie nimic despre perioada sărbătorilor. Punct. Într-un final apare cartea pe Libris. Youpi. Semnul exclamării.

Două săptămâni după realizezi că te-ai bucurat degeaba. Nu ai de unde să știi dacă se vinde sau nu. Trei puncte. Încă trei puncte. În contract nu scrie nimic legat de vizibilitatea asupra vânzărilor. Punct. Contactezi editura și o rogi să îți spună cam cum se vinde. Spațiu. Spațiu. Poate luni. O contactezi din nou, marți. Spațiu. Spațiu. Recitești contractul, poate greșești tu. Semnul întrebării. În contract scrie că iti vor fi plătite drepturile de autor de două ori pe an. Pe prima ai ratat-o. Punct. Nu tu, pardon. A uitat-o editura. Oare când au luat-o toate razna. Semnul întrebării. Ah, știi. Semnul exclamării. Atunci când te-ai decis să scrii. Punct. Cat despre promovare, mai bine uită. Chit că ai plătit. Punct.

Ar fi trebuit să renunț la ego, acum învăț din greșeli

Capitolul 1.

Ați terminat de scris, manuscrisul este gata. Cum alegeți editurile la care îl trimiteți? Așteptați mult timp un răspuns? Vi s-a întâmplat să nu primiți nici un răspuns – nici măcar unul negativ ? Ce faceți dacă nu primiți răspuns? Lăsați manuscrisul în sertar, “la dospit”, sau alegeți să publicați în self-publish? Dacă răspund pozitiv mai multe edituri, pe ce criterii o alegeți pe cea cu care veți continua?

Capitolul 2.

Ati găsit editura ideală, vă propune contract de colaborare. La ce vă uitați în primul rând? Ce anume trebuie să fie stipulat într-un contract?

Capitolul 3

Ati găsit editura ideală, ați semnat contractul, procentul pentru drepturile de autor este interesant, 60% dacă se va vinde pe site-ul editurii, mult mai puțin dacă vindeți pe alte site-uri, veți avea promovare la greu, cartea va fi prezentata la târguri, de două ori pe ani veți primi o situație detaliata a vânzărilor și veți primi banii pentru drepturile de autor.

Trece timpul, în 9 luni de zile singura promovare a fost un text pe net, pe site-ul editurii nu se vinde nimic – între timp taxa de livrare s-a dublat, a ajuns la 18 lei, e normal să nu se vândă, cine ar da 18 lei pe transport pentru o carte care costă 25, trec lunile acelea când, conform contractului, ar fi trebuit să primiți situația detaliata și bănuții, realitatea bate contractul, ce faceți în această situație?

Capitolul 4.

Ca și concluzie 

V-ați lămurit cum stă treaba cu publicarea unei cărți în România, ați învățat din greșeli, ați pierdut bani dar, poate, ați câștigat experiență. Și acum? What next? Mai scrieți? Mai publicați? Există oare o editură și pentru cartea voastră? Oare merită să continuați a crede că ceea ce scrieți se poate numi literatură?

Dacă editurile serioase vă refuză, renunțați la ego și recunoașteți că scrieți prost. Nu insistați să publicați pe banii voștri. Pentru că azi oricine poate publica, au apărut și cei care profită de ignoranța celor ce se cred talentați. Așa zisele edituri care vă cer contribuție personală. Veți plăti din buzunar servicii de redactare, editare și tipărire și cam atât. Voi vă veți vedea visul cu ochii, trăind cu impresia efemera că sunteți un mare scriitor iar ele vor profita de naivitatea voastră și vă vor da impresia că v-a pus Dumnezeu mâna pe cap, alegând să vă publice capodopera. În realitatate vă veți publica singuri capodopera, plătind din propriul buzunar serviciile de editare și redactare. Și cam atât. Căci, odată ce ați plătit, așa zisa editură nu mai are nici un motiv să investească în promovare. La ce procentaje cer site-urile de distribuție – on line și off line – nu s-ar merita, logic, ce naiba!

Despre cum poți lua țepe când publici pe banii tăi o carte

M-am gândit mult dacă să pun link sau nu, am decis, pentru moment, să fac doar în rezumat al situației. Dacă va fi necesar, voi pune și link. Credeți-mă pe cuvânt, faptul nu e izolat.

Despre ce anume este vorba? Despre o ofertă de nerefuzat pentru autorii romani care doresc să fie publicați. Editura în chestiune se oferă să îi ajute. Cum? Păi cam așa, citez:

“Publicare volum poezie 64-96 pagini,

format A5 (14.5×20.5 cm) sau 13×20 cm

cu ISBN și casetă CIP de la Biblioteca Națională,…

Servicii editoriale incluse:

• corectură manuscris (de literă, ortografică, de punctuație; manuscrisul trebuie predat cu diacritice)

• paginare carte

• design de copertă

• poză de copertă aleasă de autor din banca de imagini

• Drepturi de autor de până la 60% la ediția tipărită

• Drepturi de autor de până la 70% la eBook

• Raportare personalizată la vânzările directe de pe site-ul editurii Letras, săptămânal

• Raportări pentru distribuția extinsă, de două ori pe an

• Plăta drepturilor de autor se face la termen, conform contractului de publicare

• Promovare a titlului pe pagina de Facebook a editurii în momentul publicării

• Distribuție în cele mai mari librării online românești pentru ediția tipărită

• Listarea ediției tipărite către librăriile fizice și distribuția către acestea la cerere, în limita stocului disponibil

• Listare și distribuție națională și internațională a eBook-ului

• Formatul ePUB al eBook-ului permite citirea acestuia pe calculator, tabletă, telefon

• eBook-ul este protejat împotriva pirateriei cu Adobe DRM, standardul internațional de protecție pentru cărțile electronice

• Contractul de publicare are o durată standard de 1 an și se prelungește automat

• Beneficiezi de retipăriri de fiecare dată când stocul tău este epuizat

• Poți beneficia de retipăriri pe investiția editurii, atunci când titlul este vandabil și nu îți permiți să reinvestești în retipărirea acestuia”

Preț : 2200 lei (40 volume vendabile, atenție!)

“Publicare volum proză 150-250 pagini

format A5 (14.5×20.5 cm) sau 13×20 cm

cu ISBN și casetă CIP de la Biblioteca Națională

Condiții similare ca la poezie

Preț : 2275 lei (40 volume vendabile!)

Deci dragi autori romani, să facem un calcul. Iau ca ezemplu oferta de proză (în cazul poeziei, lucrurile stau și mai rău).

CALCUL rentabilitate pemtru autor :

1. o carte de proză cu până la 250 de pagini, se vinde cu până în 30 lei (asta în cazurile fericite)

2. 40 de volume vendabile – în ipoteza în care sunt toate vândute – și asta e f rar – înseamnă …. 1200 lei din care, în cazul cel mai bun, autorul ia 70%. Cam… 840 lei.

Revim la oferta de nerefuzat pentru autor : 2275 lei. Unde e beneficiul autorului? Editura și-a văzut plătite serviciile, autorul a pierdut minimum 1435 lei.

Aviz amatorilor.

Ce-am mai citit : Britt-Marie a fost aici

E ca și cum ai decide să mergi la piață dar, pentru că liftul e în pană, ar trebui să o iei pe scări și, luând-o pe scări, ai aluneca pe o treaptă, ți-ai luxa glezna, vecinii ar chema salvarea, te-ai îndrăgosti de medicul de pe salvare, v-ați căsători și ați trăi mulți ani fericiți împreună.

Sau, e ca și cum te-ai hotărî să-ți faci o cafea, că să te trezesti, și, în loc de zahăr ai pune sare. Când ai lua prima înghițitură de cafea ai scăpa cana din mâna, cană s-ar face bucăți în contact cu gresia din bucătărie și atunci tu te-ai decide să înlocuiești gresia cu dușumea de lemn.

Citește în continuare „Ce-am mai citit : Britt-Marie a fost aici”

Compartimentul

Toți călătorii din compartimentul 12 aveau niște vieți mizerabile. Realizasem asta în momentul în care deschisesem ușa și constatasem că locul 122 era ocupat. Femeia de care mă ciocnisem pe peron avea locul 123 și se făcuse că nu mă cunoaște. Pe locul meu stătea un mustacios și, lângă el, o femeie în vârstă, trasă la fata, care privea în gol. Cautasem în geantă biletul și verificasem. Aveam locul 122, la geam.

Citește în continuare „Compartimentul”

Geniul unui scriitor

Gânduri în vrac. Geniul unui scriitor nu e dat de stil. Exercițiul compunerii unor vieți credibile este cel mai complicat. Mă gândesc la cât de ușor îi criticăm pe alții.

A person writing in a life planner with a coffee and a croissant on the desk

Cel mai dificil este să găsesc SUBIECTUL care să țină mințile treze. A mea în primul rând. Un subiect incitant, nu foarte dulce, nu foarte piperat, nu prea acru, nu foarte uleios, ceva care să nu semene cu ideea lui, sau a lui, ceva în care să regăsească cititorul, ceva interesant, nemaiauzit, nemaicitit, nemaipovestit și,  mai ales, ceva care să nu-ți povestească propria poveste.Dificil este și echilibrul, coerenta globală a personajelor, caracterul, autenticitatea, caracteristicile definitorii.   Continuitatea de-a lungul timpului. Credibilitatea.

Citește în continuare „Geniul unui scriitor”

Izolare

Jurnal de izolare

Ies din metrou, ușile se închid cu zgomot, e lume multă dincolo de ușile care se închid cu zgomot, zgomotul acesta de care vă scriu acum se petreca cu mult înainte de nebunia aceea generală despre care poate ați auzit. S-a vorbit pe toate posturile de radio, a apărut și la televiziunile private, până și internetul a vuit timp de trei ore și patruzeci de minute, se razvrătiseră atunci mulți împotriva obiectelor promoționale fără rost, apăruse și un hashtag dedicat, apoi apăruseră ideile, imaginația începuse să-mi dea aripi, era perfect, poezia plutea în aer, uite, de exemplu, prima dată imi trecuse prin cap o umbrelă, nu, nu umbrela propriu zisă ci mai degrabă imaginea ei, o umbrelă mare, încăpătoare,  un obiect util, cu două fețe asortate la picăturile de ploaie,  deschidere manuală și închidere automată, cu coaste și rame din fibră de sticlă complete cu sistem de protecție împotriva vântului.

Citește în continuare „Izolare”

Cioburi

S-au întâmplat multe în ultimul timp. În primul și în primul rând, a explodat vasul Iena numărul doi. Cu capac cu tot. Cel cumpărat acum patru ani, de la Carrefour. Reducere 20%. I-a explodat, pur și simplu, fundul gros, de sticlă. Au zburat cioburi amestecate cu mici și cu fleica rumenita atât cât trebuie. Degeaba. Le-am adunat pe toate într-un făraș și apoi am făcut o salata de varza. Atât am mâncat în ziua în care a explodat vasul Iena numărul doi. De atunci am mai slăbit două kilograme și am cumpărat un înlocuitor pentru vasul Iena numărul doi. L-aș fi putut numi vasul Iena numărul trei dacă ar fi fost din Iena. Dar nu, ca să nu mai explodeze, am preferat să înlocuim vasul Iena numărul doi cu un vas din aluminiu, cu interior ceramic. Desigur, niciodată nimic nu va putea înlocui vasul Iena numărul doi. Încă mai adun cioburi.

Ce-am mai citit: Vara în care mama a avut ochii verzi

“I-am spus că acest tablou se va vinde, se va vinde neapărat, și chiar cu mulți bani – pentru că oameni sunt stricați și caută stricăciuni”

E ca și cum ai strânge din dinți ca să nu urli de durere.

Sau ai apasă unghia în carne unghia până ți-ar da sângele și tot n-ai tipa.

Citește în continuare „Ce-am mai citit: Vara în care mama a avut ochii verzi”

Ai grijă

Zilele încep mereu la fel. Apa rece aruncată pe față, grimasa involuntară la contactul cu apa, ochii strânși tare, pleoapele boțite, oglinda care îmi trimite imaginea acelui „eu” puțin trecut, ridurile, cearcănele, ochii strânși din nou, apa rece aruncată din nou pe față, „poate trece senzația, toate trec”, trec visele nopții, trec trei minute în care mă obișnuiesc cu ziua care abia începe, crema antirid așezată în straturi fine, crema de mâini întinsă pe fiecare deget, insistența cu care apăs la capetele degetelor, cafeaua de dimineață, știrile de dimineață, poveștile citite la cafea, ziarul virtual, întrebările, sfaturile celor dragi : ai grijă de tine, ai grijă cum te îmbraci, ai grijă cum te comporți, ai grijă ce zici, ai grijă cum abordezi subiectul, ai grijă ce mănânci, ai grijă să nu te îngrași, ai grijă să nu uiți, să te odihnești, să pui ceasul să sune, să te dai cu cremă pe față, să nu faci riduri în jurul gurii, ai grijă să nu te incrunți prea tare că faci riduri, ai grijă să stai drept, să nu spui prostii, ai grijă să te speli pe mâini, ai grijă să te dezinfectezi, ai grijă să iei declarația pe proprie răspundere cu tine, ai grijă să păstrezi distanța socială, ai grijă să nu te enervezi, ai grijă să nu repeți la infinit același cuvânt.

De câteva săptămâni bune, zilele continuă mereu la fel. Urmez sfatul și am grijă. Am grijă de mine și am grijă de alții. De câteva săptămâni bune am griji. Încerc să mă dezinfectez des, să evit contactele, să nu ating obiectele. Și totuși, uneori nu e posibil să nu ating. Atingerea face parte din supraviețuire. Obiectele au nevoie să fie atinse. Plantele au nevoie să fie atinse, ființele au nevoie să fie atinse. Ating uneori involutar, alteori voit și fiecare atingere doare. Atingerile acestea din ultimul timp îmi fac griji. Mă întreb mereu cât de mult am atins și continui să sper. Mâine va fi altfel.