Abisuri

În căutarea adevărului interior

  • Rouge

    Rouge

    Își dă cu ruj pe buze. Da, o prinde bine. Își pune o fustă scurtă, mult deasupra genunchilor. O bluză mulată. O pereche de sandale. O geantă maro. O pereche de ochelari de soare. O să pufăie și un pic de Nina Ricci după urechi. O să-i trimită lui Tom…

    Continue reading →: Rouge
  • Sticle

    Sticle

    Noua lui șefă câștigase un mini-concurs intern, pentru că era energică și era ceea ce trebuia să fie. Avusese și el un one-to-one cu ea și încercase să-și spună părerea. Dar șefei nu-i plăceau părerile altora. Nu reușise să-și ducă nicio frază până la capăt. Șefa îl întrerupea de fiecare…

    Continue reading →: Sticle
  • Doar dus

    Doar dus

    Nu-i reținuse numele dar își amintea că avea ochi frumoși. O întâlnise vara trecută, pe o terasă de pe Republicii. Era așezată sub o umbrelă și citea. Era atât de adâncită în poveste, încât fusese nevoit să repete. I se părea că o cunoștea de undeva, asta îi spusese. Era…

    Continue reading →: Doar dus
  • Bere

    Bere

    Stai pe o terasă și bei o bere la halbă. Tu, femeie singură, cincizeci plus, machiată discret, îți scoți smartphone-ul, deschizi Facebookul, dai like, citești ce spun „prietenii” virtuali, uneori nu înțelegi, îl deschizi pe Gepeto, te lămurește el. La masa de lângă tine, un bărbat un pic mai tânăr…

    Continue reading →: Bere
  • Gârlă

    Gârlă

    Canalul, cum îi spune toată lumea, a fost acoperit abia când am împlinit zece ani. Până atunci fusese doar o gârlă mizerabilă în care lumea arunca de toate. O dată pe an, la sfârșitul verii, oamenii trimiși de primărie îl curățau și atunci cartierul se transforma dintr-un mic loc uitat…

    Continue reading →: Gârlă
  • Copilul interior

    Copilul interior

    Când mi-am început cariera profesională, acum mulți ani, nu aveam deloc încredere în mine. Ca foarte mulți alții din generația mea, am crescut cu un sentiment de vinovăție inoculat de la cea mai fragedă vârstă. De societate. De fricile celor apropiați.Am tăcut și am făcut, așa prost cum credeam că…

    Continue reading →: Copilul interior
  • Favoruri

    Favoruri

    Ieri am ajuns în Napoli. Apartamentul pe care l-am închiriat este fix pe strada principală. Nu mă deranjează nici zgomotul, nici amestecul de arome. Nu mă deranjează nici patul king-size, nici baia cu cada ei albă. Când m-a întrebat, i-am spus tipului de la recepție că totul e cum trebuie…

    Continue reading →: Favoruri
  • Albaștri

    Albaștri

    Când s-a dumirit ce fel de om e, când zălud, de nu știai în ce ponor i s-au pripășit mințile, când sui sau când bezmetic, a cotropit-o năduful și, fără de zăbavă, s-a oțărât oleacă la el, o dată, de două ori, până într-o dimineață când, cu obidă i-a spus…

    Continue reading →: Albaștri
  • Muzeul cuvintelor uitate

    Muzeul cuvintelor uitate

    A încuiat de trei ori. Apoi a verificat dacă avea portofelul la ea. Telefonul. Soneria la maximum. A coborât scara metalică până în curtea interioară. Unt, roșii, pâine și încă ceva. O să-și aducă aminte până la magazin. La colțul străzii a salutat-o un bărbat îmbrăcat într-un trening maro. Nu…

    Continue reading →: Muzeul cuvintelor uitate
  • Somn

    Somn

    Îmi șterg mâinile de cârpa moale, îmi șterg lacrimile, îmi suflu nasul într-o batistă de hârtie, îmi prind părul cu o agrafă, îmi vin în minte o groază de amintiri: tu, ascuns în spatele unui stâlp, eu, abia ajunsă în gara aproape pustie. Îmi pare rău că ți-am sărit de…

    Continue reading →: Somn

Sunt Dana

Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc