Abisuri

În căutarea adevărului interior

  • Trecerea

    Trecerea

    De unde veniți? De nicăieri. Vorbiți metaforic, am înțeles. Bărbatul își aranjează cravata. Femeia își aprinde o țigară. Și, cu ce ocazie? Mai precis spus, cu ce scop? Așa, aiurea în tramvai. De ce vă interesează? A trecut epoca în care, știți despre ce vorbesc. Bărbatul e prea tânăr ca…

    Continue reading →: Trecerea
  • Departe

    Departe

    Femeia din fața mea are părul lung, negru, prins într-o coadă de cal care-i atârnă, obraznică, fix în fața ochilor mei. Fotoliul pe care stau, să-l numim, mai degrabă, scaun, este tapițat în albastru și are brațele, să le spunem mânere, foarte tocite. Le strâng cât eu de tare dar…

    Continue reading →: Departe
  • Camera

    Camera

    Locuiesc într-o cameră mică, vopsită în alb. Baia este și mai mică și are un duș în care abia încap. În fiecare dimineață iau micul dejun într-o sală mare, plină cu oameni grăbiți, îmbrăcați în haine în culori închise. Mănânc croissants cu unt pe care îi înmoi într-un bol alb,…

    Continue reading →: Camera
  • La marginea pădurii

    La marginea pădurii

    Când s-a pensionat, s-a mutat într-o căsuță mică, la marginea pădurii. Prietenele ei cele mai bune au rămas la oraș. Că facilități, că farmacii, că doctori de familie, că aia și aia. Poate că aveau și ele dreptate. În ultimele două luni s-au dus și Stela și Ana. Infarct, bătrânețe,…

    Continue reading →: La marginea pădurii
  • Elixirul tinereții

    Elixirul tinereții

    Și ce șoc am avut când am ajuns prima oară pe Champs Élysées. Să le fi văzut pe tipele alea faine, dar faine rău, slăbuțe și bine machiate, ce aiurea le stătea în negru, gri, maro, ziceai că o fac dinadins să devină una cu asfaltul. Erau tinere, înalte dar…

    Continue reading →: Elixirul tinereții
  • Un pahar în plus (2)

    Un pahar în plus (2)

    Le-a spus să vină la unu fix. A făcut un duș, s-a îmbrăcat într-un trening mov, a deschis larg toate ferestrele, după care a băgat puiul la cuptor. Zece minute, o sută șaizeci de grade, su și jos. La unu fără un sfert s-a apucat să aranjeze masa. Patru tacâmuri,…

    Continue reading →: Un pahar în plus (2)
  • Un pahar în plus

    Un pahar în plus

    O ia agale spre centrul vechi. Se așază la prima terasă care-i iese în cale și, cu toate că-i abia ora zece, cere o bere. Și încă una. Auzi la ei, disponibilizare pe motive economice. Nu e el omul care să se lase călcat în picioare. Dar pe Gelu, nepotul…

    Continue reading →: Un pahar în plus
  • Strânsoarea

    Strânsoarea

    Simte strânsoarea. E ca o seară caldă de sfârșit de vară, de pe vremea în care strada copilăriei mirosea a carne friptă pe grătar, iar greierii începeau să cânte imediat ce soarele dispărea în spatele dealului. Își aduce aminte și de gustul roșiilor din grădină. Mari. Zemoase. Dar doar atât.…

    Continue reading →: Strânsoarea
  • Personajul

    Personajul

    Am construit un personaj care o să se numească Vicky. O să fie înaltă și o să-i placă să citească. Când se va plictisi, va pleca să vadă lumea. La treizeci de ani se va căsători și la treizeci și cinci va divorța. Apoi va trăi retrasă, într-un apartament de…

    Continue reading →: Personajul
  • Împărăția scaunelor goale

    Împărăția scaunelor goale

    Sunetul tocurilor cui pe gresia din dormitor. Se duce, se întoarce, își face o cafea vecina de la trei. Te întorci pe partea ailaltă. Miroase a calamari în sos de unt și usturoi, peste care se adaugă pătrunjel tăiat fin. Camerunezii de la unu au deschis fereastra larg. Bucătăria lor…

    Continue reading →: Împărăția scaunelor goale