Abisuri

În căutarea adevărului interior

  • Fără acoperire

    Fără acoperire

    Căzuse într-un vis fără sens, în care aproape că dansa, aproape că fugea, aproape că nu mai știa pe unde s-o ia. Era complet pierdută, doar clădirea mare și galbenă din fața ei îi aducea aminte de ceva. O casă de oaspeți sau, poate, un hotel de două stele, cu…

    Continue reading →: Fără acoperire
  • Viața

    Viața

    Dar de ce? De ce, ce? De ce nu încerci să uiți? Să-l dai naibii de trecut. Să-ți trăiești viața. Tu ai putea. În situația în care sunt eu, zic. Categoric. Insiști prea mult pe ce a fost și practic deloc pe ce va fi. Vor mai fi, cu siguranță.…

    Continue reading →: Viața
  • Muntele

    Muntele

    Îți aprinzi o țigară și privești muntele. Soarele care apune în spatele lui. Azi a fost o zi ca oricare alta. Iar v-ați certat dintr-un nimic. La bine și la rău, așa v-ați jurat. Când erați tineri, ziceați că fericirea este făcută din nimicuri. Acum zâmbești când îți aduci aminte.…

    Continue reading →: Muntele
  • Nous aussi

    Nous aussi

    Ni se întâmplă uneori să punem degetul pe rană. Ni se spune că doare. Ni se explică, subiect și predicat. Înțelegem, sau nu. Ni se spune că nu e grav. Totul e doar chestiune de așteptări. Set your expectations și va fi bine. Ni se arată ziua de mâine. Timpul…

    Continue reading →: Nous aussi
  • Covrigi calzi

    Covrigi calzi

    Locuia într-o casă verde, la etaj, pe o stradă pavată cu pietre cubice, inegale. Vechea stradă principală a urbei. Uneori oamenii se opreau sub fereastra ei, își aprindeau o țigară și, învăluiți de noaptea care se așternea ușor peste oraș, începeau să povestească. Atunci ea se așeza pe un scaun,…

    Continue reading →: Covrigi calzi
  • Republicii 17

    Republicii 17

    — Mama voastră de corporatiști, le spune și trântește ușa după el. Valentina, fata de la recepție, strigă după el să-i dea badge-ul. Face parte din procedura de plecare. Dar el nu o aude. El e deja în Uber, spre gară. Fusese anunțat cu o lună în urmă și azi…

    Continue reading →: Republicii 17
  • Sorb

    Sorb

    Stau pe terasa din spatele casei, beau un whisky și fumez. Între două țigări, privesc grădina. Tu ai vrut să creștem roșii. Roșiile nu se cresc, se cultivă, îți spusesem, dar ție ți se rupea de corectitudinea gramaticală. Când or să se termine roșiile, o să creștem ceapă și apoi,…

    Continue reading →: Sorb
  • Dimineața

    Dimineața

    Îi șoptesc suav numărul camerei la ureche. Zice „ce?”, iar eu repet. Abia după ce dă pe gât whisky-ul din pahar îndrăznește să mă întrebe din nou. Îi zic să se ducă dracului și mă car. Etajul unu, camera șapte. Cu vedere spre parcare. După nici zece minute, bate la…

    Continue reading →: Dimineața
  • Ultimul loc unde s-a auzit liniștea

    Ar fi putut s-o cheme Ani și să-i placă de Balint, zugravul, pe care îl întâlnise din întâmplare când hotărâse că are nevoie de o schimbare majoră în viața ei. Ar fi putut să-i placă și lui Balint de ea, să-i facă o reducere sau chiar să-i zugrăvească gratis. Iar…

    Continue reading →: Ultimul loc unde s-a auzit liniștea
  • Prezent la datorie

    Prezent la datorie

    Urcă cele trei etaje. Scara de lemn scârțâie. Descuie ușa de la intrare, deschide fereastra de la dormitor și își aprinde o țigară. Noaptea a îmbrăcat deja orașul, zgomotele străzilor sunt din ce în ce mai înăbușite. În ultima vreme s-a tot gândit la ea. Îi apăruse în gânduri mai…

    Continue reading →: Prezent la datorie