Abisuri

În căutarea adevărului interior

  • Strânsoarea

    Strânsoarea

    Simte strânsoarea. E ca o seară caldă de sfârșit de vară, de pe vremea în care strada copilăriei mirosea a carne friptă pe grătar, iar greierii începeau să cânte imediat ce soarele dispărea în spatele dealului. Își aduce aminte și de gustul roșiilor din grădină. Mari. Zemoase. Dar doar atât.…

    Continue reading →: Strânsoarea
  • Personajul

    Personajul

    Am construit un personaj care o să se numească Vicky. O să fie înaltă și o să-i placă să citească. Când se va plictisi, va pleca să vadă lumea. La treizeci de ani se va căsători și la treizeci și cinci va divorța. Apoi va trăi retrasă, într-un apartament de…

    Continue reading →: Personajul
  • Împărăția scaunelor goale

    Împărăția scaunelor goale

    Sunetul tocurilor cui pe gresia din dormitor. Se duce, se întoarce, își face o cafea vecina de la trei. Te întorci pe partea ailaltă. Miroase a calamari în sos de unt și usturoi, peste care se adaugă pătrunjel tăiat fin. Camerunezii de la unu au deschis fereastra larg. Bucătăria lor…

    Continue reading →: Împărăția scaunelor goale
  • Zigzag

    Zigzag

    Fuge cât o țin picioarele. Se împiedică de-o treaptă și cade. Se ridică, își freacă genunchiul, și apoi o ia spre dreapta. Este o casă mare, întunecată, cu zeci de încăperi. Poate chiar sute. Nu le cunoaște încă pe toate. De fiecare dată o ia la întâmplare, când sus pe…

    Continue reading →: Zigzag
  • Tetris

    Tetris

    La șapte ani aranja bibelourile din vitrina bunicilor în linie dreaptă. La zece ani ordona cărțile din biblioteca părinților în ordine alfabetică iar la șaisprezece ani își filtra prietenii după culoarea ochilor. La șapte ani maică-sa o mângâia pe creștet iar taică-său juca table. La șaisprezece ani, maică-sa zâmbea nostalgic…

    Continue reading →: Tetris
  • În deșert

    În deșert

    Are trei neveste și un resort de corturi de categoria lux, în plin deșert. Ne toarnă un ceai îndulcit cu miere dintr-un vas în formă de girafă. Cănițele sunt de porțelan și au o toartă mică. Îl întrebăm de copii, are vreo șase, câte doi de la fiecare nevastă. Sunt…

    Continue reading →: În deșert
  • Invitație la ceai

    Invitație la ceai

    Ea are degete lungi și poartă, la încheietura mâinii stângi, o brățară subțire, cu o cruciuliță de lemn. Când zâmbește, în obraji îi apar două gropițe, iar când îl privește, obrajii lui devin torțe aprinse din nimic iar pe spate, pe sub tricoul din bumbac, i se preling firicele de…

    Continue reading →: Invitație la ceai
  • Niște plante

    Niște plante

    Nu crezuse niciodată în vreun semn bisericesc și niciun în vreun sfânt mai presus de toți sfinții. Când se îmbolnăvise, ai ei chemaseră preotul, dar ea refuzase spovedania. N-o s-o doboare pe ea o nenorocită de boală. Și așa și fusese. Își revenise și se mutase la țară. Apoi aruncase…

    Continue reading →: Niște plante
  • O nouă biblie

    O nouă biblie

    Ar pune o poză cu Rostogol, pisica ei cea grasă dar îi e teamă. Ar povesti despre orașe inventate de peste mări și țări dar ar primi reject. Și-ar povesti viața în câteva nume și cifre dar poate că nu le-ar nimeri pe toate. Niciodată nu i-a plăcut să memoreze…

    Continue reading →: O nouă biblie
  • Anul

    Anul

    Acum un an stăteam prost cu toate. Iubiri, amintiri, like-uri. Diminețile mi le petreceam întrebându-mă ce o să se mi se întâmple. Nu se întâmpla nimic. Când își va mai aminti cineva că exist. Nimeni nu-și amintea. După prânz, mă retrăgeam în ritmurile anilor ‘80 mixate pe deep house și,…

    Continue reading →: Anul

Sunt Dana

Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc