Abisuri

Se căsătorise de tânără, dar nu din dragoste. Nu spusese nici da, nici nu. O bătuse gândul să fugă, să o ia, de nebună, peste câmp, dar nu o făcuse. Ar fi prins-o, oricât de mult s-ar fi străduit. El era moale. Moale și urât. Când fusese să se petreacă,…

Își pune două ouă umplute pe farfurie și dă mai tare. Îi plac șlagărele anilor 80. Când se termină, își toarnă un pic de vin alb. Apoi mută de pe un canal pe altul. Nu mai găsește nimic. Cinci, patru, trei, doi, unu, artificii. N-a fost un an ușor. I-au…

Ochii i-au plăcut cel mai mult la el. Nici foarte verzi dar nici teribil de albaștri. Ba nu, mai degrabă i-a plăcut gura lui. Zâmbetul șmecheresc care îi lumina fața când îi vorbea. Sau, poate, faptul că era capabil să discute despre orice. GrăDinu, lucruri mai puțin știute, Wadi Rum,…

Abia terminase de renovat casa. Nu mai putea. Era palidă și nu avea poftă de mâncare. Și leșina de trei ori pe zi. Inițial au zis că are ceva cu rinichii. Am dus-o la București. La Fundeni, un mare specialist în rinichi a descoperit o pată pe plămâni. Biopsia va…

Noaptea s-a așternut, blândă, peste oraș. Părul îmi miroase a tabac. Mai beau un whisky și îl miros din nou. Părul. Îmi fac un ceai și mă trântesc pe canapeaua albă, din fața televizorului. Știrile de la ora 19. Nu departe de Porte Maillot, o femeie s-a aruncat în fața…

Nu știu de ce l-am numit Ghiocel. Îmi plăcea să le dau tuturor un nume. Situații, animale, vase de porțelan. Colecții de șervețele. Amanți. Timbre. El a fost o dragoste la prima vedere. Ne devoram zilnic. El ofta. Eu oftam. Transpiram, amândoi. După, oftam. Diminețile ni le petreceam cu o…

Domnul Inculescu, vecinul meu de la etajul doi, are o viață fericită. Nu. Soția lui are o viață fericită. Își începe ziua cu o cafea fără zahăr, pe care o bea pe balcon, în timp ce dă scroll pe Facebook și-și imaginează cum ar fi fost dacă. Nu. Mara, copil…

Mă simt înfrântă. Zdrobită. Este una dintre acele zile aglomerate în care New York-ul pare să se fi transformat într-un uriaș carusel. Sunt în întârziere. N-am auzit ceasul. Nu mi-am băut cafeaua. Am reușit doar să mă spăl pe dinți, să trag pe mine o pereche de blugi, o cămașă…

Lumea mea s-a sfârșit pe Avenue George 5, acum ceva ani. Era o sâmbătă normală de vară, când au început să se amestece toate. Caffe frappé cu găluști pufoase, piept de rață cu sos de piper, casa de la țară, memorii vii de pe malul Senei. Câte și mai câte.…