-
Continue reading →: Obișnuiam să fiu seriosCaută de două luni caută să închirieze un apartament mic. Sau un studio. Dar nu. Ba că n-are venituri, ba că n-are referințe, ba că are un petit accent din est. Chit că se îmbrăcase mereu la patru ace și rotunjise cât putuse de bine cuvintele, accentul era principalul motiv…
-
Continue reading →: CostumulEram adunați cu toții în cantina întreprinderii. Nea Gogu era îmbrăcat în faimosul lui costum gri, cu dungi albe. Îi venea perfect. Așa, încălțat cu pantofii de piele maro primiți de la Mia, părea mai înalt decât era. Mi-au spus să stau într-un loc, să nu mă fâțâi. Să nu…
-
Continue reading →: Jurnal de cititor – Dragostea vietii mele de apoiCând am început să citesc această carte am avut senzația că mă uit la un film. Narațiunea este foarte vizuală, ceea ce, pentru mine, a fost o noutate. Nu îmi amintesc să mai fi citit vreodată ceva asemănător. Subiectul nu pot spune că m-a dat pe spate, dar nici nu…
-
Continue reading →: StradaLocuiesc într-un oraș mic, cu o stradă principală pavată cu pietre cubice. Zilele îmi trec greu, obositoare. Ca să evadez, citesc. Vacanțele mi le petrec printre rafturi. Amintiri din viitor. Ocolul Pământului în 80 de zile. Al treilea val. De ceva vreme timpul îmi trece cu viteza luminii. În nici…
-
Continue reading →: Jurnal de cititor – ChiriașaDacă știe să facă ceva cu adevărat « wow », Feida McFadden știe să construiască – subiect, structură – intrigi amețitoare. Dar asta nu este un lucru suficient pentru a crea ceva memorabil. Mereu pare să se grăbească undeva, nu insistă deloc pe detalii și pe atmosfera, impresia pe care mi-a lăsat-o…
-
Continue reading →: PoduriM-am trezit cu speranța că totul e posibil. O să scriu o carte, o să îmi schimb jobul, o să văd lumea, o să fie bine. Îmi beau cafeaua, cobor dealuri, urc etaje. Până să se pornească laptopul, pe terenul viran de peste drum s-au construit trei supermarketuri și soarele…
-
Continue reading →: VioletE violet. Atât de violet e. Nu pot explica senzația. E aproape ca și cum ai merge la piață și, când ai vrea să te întorci, s-ar învârti totul cu tine. Urc dealurile. E albastru. Cad stele peste câmpuri galbene. Freamătă pânza de atâta neliniște. Mi-e frig. Mi-e cald. Mă…
-
Continue reading →: Într-un tablou de Van GoghAzi e o zi albastră, în curbe translucide. Iar m-am certat cu Paul. Am trântit ușa când am ieșit. Lumea încă se învârtea cu mine când m-au găsit. Totul e strâmb, le-am zis, și am pictat cerul. Corbii au apărut de nicăieri și au invadat pânza. Am închis ochii și…
-
Continue reading →: Într-un tablou de Van Gogh
Locuia într-o casă galbenă, la marginea unui câmp. Odăile erau goale și ferestrele erau mici. De un singur scaun avea nevoie ca să poată evada. Când evada, o lua, agale, pe drumul ce trecea prin mijlocul pânzei de in. Mergea încet, ascuns de lanurile de grâu, până ce noaptea se…
-
Continue reading →: VisulA învățat la cea mai bună școală din oraș. De ea aparținea. Când învățătoarea i-a întrebat ce vor să se facă când vor fi mari, ea a fost singura care a răspuns că vrea să devină astronaut. Avea nevoie de spațiu. De aceea. Locuia într-un bloc de patru etaje și…







