Semne prin gări

Semne

Literatura ca utopie

Stau într-un spațiul mare și alb și visez. Enorm potențial ! Grădina îmi zâmbește din spatele casei proaspăt renovate și tot restul, acest imens alb incă necizelat, mi l-am oferit cadou atunci, pe peronul acelei gări vechi pline de oameni grăbiti, dispăruți în gânduri, griji și planuri de viitor. Aveam atunci, ca toți trecătorii aceia efemeri, planurile mele de viitor.  Priveam porumbeii cum mângâiau firimiturile și secundele ceasului rotund al gării cum îmi lipeau privirile de pașii indiferenți ai oamenilor, și visam.

Visam atunci îndelung trecerile oamenilor, ascultam sunetul timpului fugărit de mecanismele complicate ale zborului și îmi lipeam de pleoape dorința de a putea evada și eu în fiecare zi la fel ca firimiturile acelea mici  din sandwich-urile oamenilor. Suntem cu toții prea grăbiți și prea indiferenți la frumusețea efemeră a unor intamplări nesemnificative…

Vezi articolul original 360 de cuvinte mai mult

Între două trenuri și zeci de singurătăți

O întâlnisem din întâmplare, într-o stație de metrou. Era o dimineață rece de toamnă, o zi de luni ca orice alt început. În ultimul timp, lumea se mișca repede.  Mult prea repede pentru inerția de care dădeam dovadă. Într-o lipsă crasă de imaginație, aderasem, fără voia mea, la un univers în nuanțe de gri.

Părea că acceptase dispariția subită a verii.  Pășea, fredonând ușor, abia șoptit o melodie la modă. Pășea printre oameni, ghete și gânduri,  zâmbind fredonând și trăía amestecând în cafeaua cu abur fin, cumpărată de la un vânzător ambulant care vindea povești la pahare din carton reciclabil.

Continuă să citești Între două trenuri și zeci de singurătăți

Aș pleca cu tine ieri

brown and gray road street signs at daytime

@ Bruno Wolff

Știi? Aș pleca cu tine ieri și m-aș întoarce poate niciodată. Dar timpul, acest inamic declarat al după-amiezelor colorate de toamnă, îmi limitează posibilitățile aducându-mi raționalul la ordinea zilei. Mă decid greu și uit repede dar persist să cred că există aceea formă posibilă de “noi și lumea” compatibilă cu felul nostru de a defini timpul. Caut …

Continuă să citești Aș pleca cu tine ieri

În ceață

Literatura ca utopie

Stau într-o toamnă târzie și număr frunze. Pleopele-mi cad bolovan și cerul mi se rostogolește sunet. Orbecăi cu degete întinse la maxim și nu ating  nimic cu gândul. Senzația că “este” dispare. Caut să mă dezbrac de toamnă și mă împiedic de nasturele de sus. E atât de groasă ceața încât mă pierd sub un strat gros de frunze galbene. Cineva mă calcă apăsat și trece mai departe. E ca și cum n-am fost și, ca și cum n-aș mai fi, devin. Îmi țin respirația și mă imaginez vers.  Sunt atât de alb toamna asta încât mă pierd în ceață si nu mă mai găsesc.

Tema zilei : ceață, autor Abisurile

Vezi articolul original

Rugina de dincolo de noi

Flash 24: curcubeu

Literatura ca utopie

Curcubeul vostru de înfipți, să vă fie cuiele de pomină, că ruginite mai sunt ! Rugina se ia și nu trece cu apa. De v-ați desprinde cât de-o mână întinsă dincolo de universul vostru limitat de reguli ce străbat de-acum, veacuri, de-ați ieși și ați mirosi puțin viața, viața adevărată, nu cifrele acelea stăpânite de formule imposibile, de-ați înțelege că rostul nostru este acela de a admira razele, a trăi faptele și nu acela de a reconstitui formule, poate ați înțelege de ce nu vă iubește nimeni, curcubeul vostru de înfipți!

Flash 24 : Curcubeu, autor abisurile 

Vezi articolul original

Sos de vorbe

Literatura ca utopie

De fapt, nu mai am chef de chifteluțe tăvălite prin bălți și nici de sosuri cu aromă de vorbe. Îmi sunt îndeajuns spațiile lăsate vraiște și virgulele alandala și lumea mea se stinge sub tălpi crete cu ghimpi și toate gropile acelea, știi, pe care mi le săpai în suflet fără să vezi sau fără să vrei sau doar imaginand zvacnirea, toate gropile acelea au crescut prăpastii. Acum miros a vid și tac. M-am plictisit de vise împletite și caut sa le desfac. M-am împuținat de ieri și continui să descresc tinzând spre mâine. Dacă voi reuși, vei ști…

Flash 24 : Metamorfoza

Vezi articolul original

X+Y

Literatura ca utopie

Dragă Y,

Te aștept la intersecția gării cu mine. Să nu uiți de punct. Habar nu am ce importanță are punctul în context, dar sună bine. Și vezi să nu mă confuzi. Între timp am mai dispărut puțin. Eu voi fi atentă să nu cad, tu doar să fii. Dacă nu voi greși peronul, voi ajunge la fix. Dacă nu, să dai tu puțin timpul înapoi. În rest, totul e bine. Sunt un X oarecare în căutarea formulei.

Tema săptămânii: Ecuație cu două necunoscute.

Vezi articolul original