Cine începe ?

girl covering her face with both hands

@ Caleb Woods

Tema de azi va fi simplă
Eu voi începe cu o întrebare
Oarecare
Poate fi despre scris
Sau despre oricare alt vis
Iar voi,
Dacă veți avea ceva de spus,
Voi veți continua cu câte un răspuns
Iar eu nu mă voi opune întrebărilor intercalate
În comentarii poate lungi,
Poate justificate
Le voi citi cu drag pe fiecare în parte
Până ce, într-un final
Se va schița o carte.

Știi ?

black and white photo of train on station

@ Ludwig Wallendorff

Știi ?
Nu mai vreau
Să îmi mai fii
Nici viață
Nici gară, nici peron
Și nici măcar  un gând grăbit
Oprit brutal la semafor
Nu mai vreau să mi te oprești tren
Și nici să te mai folosesc vreodată
Pe post de catren
Viața este un ceasornic stricat
Ticăie ruginit prin gări abandonate
Și, din când în când în când, se apucă să sune strident
Lucruri cu adevărat ciudate
Sau ciudat adevărate
Cam asta ar fi
Doar știi …

2 bani și o gară

Flash 24– „A greși și a fi iertat”

Literatura ca utopie

Am greșit când te-am ascultat povestind orașe printre oameni mici, grăbiți și prăfuiți. Străzile tale mi s-au părut încă de la început prea galbene și, semafoarele tale, mult prea  gri. Exista, acolo, în mijlocul bulevardului larg, un loc anume. Cineva trasase pe astfalt o dungă, fină, mov și acolo, în echilibru pe dunga aceea mov, acolo îmi plăcea să mă gândesc la tine.  De obicei mă așezam într-un picior și priveam lumea cum trece. Oamenii tăi mici treceau grăbiți. Unii, mai puțin grăbiți, defineau excepțiile acelea de care îți plăcea ție atât de mult să îmi vorbești. “Să nu generalizăm” îmi spuneai tu în timp ce-ți sorbeai cafeaua neagră cu ziarul în față și eu începusem încă de atunci să nu te mai contrazic. Nu avea sens și direcția o stabileai întodeauana tu, în funcție de intensitatea cafelei. “Să nu care cumva să adaugi zahăr” îmi spuneai tu în fiecare…

Vezi articolul original 273 de cuvinte mai mult

Atunci, demult

need some used books printer board near clear plastic cup leaning on black metal rail during night time

@ Maarten van den Heuvel

Trecuse ceva timp de când îl întâlnisem pe bătrânul cerșetor pe peronul căzut în dizgrație. Poate că murise între timp și cineva îi furase carnetul cu coperți mov. Sau poate că încă mai scria scenarii vânzând ziare vechi, îngălbenite de timp. Sau, cine știe, cineva îi furase între timp carnetul mov și scrisese o carte de succes pe baza căreia fusese adaptat un film.

Continuă să citești Atunci, demult

Uitasem

„O lume cu fața la perete” – o poveste SF

Literatura ca utopie

Troznea secolul la îmbinarea lemnului cu peretele mâncat de ani. Ușa era veche și, prin crăpăturile mari, lipsite de simetrie, se putea citi lumea de dincolo de ușă. Lumea era de un alb strălucitor, aproape bolnăvicios și totuși oamenii de dincolo de ușă păreau să nu mai aprecieze nimic. Mark îmi dăduse întâlnire la ora cinci în fața zidului crăpat și îmi spusese să nu întârzii. Nu întârziasem, ajunsesem cu douăzeci de minute mai devreme și căutasem zidul cu pricina timp de zece minute.

Vezi articolul original 484 de cuvinte mai mult