Azi mă îmbrac în ținute fine în culori pastel

Metafora buzz-ului

Undeva, prin clasa a noua, aveam impresia că locuiesc într-un sac fabricat dintr-un materal în culori pale și țesătură ieftină pe care o cumpăram, la metru liniar, dintr-un magazin mic, situat pe strada principală a orașului, nu departe de biserică. Pe vremea aceea, intram în magazin și cercetam cu atenție prețurile, apoi culorile și, într-un final, ajungeam la concluzia că tăietura de tip “sac” se potrivea cel mai bine cu mărunții pe care îi aveam îngrămădiți în buzunarul de la piept, adunați timp de o lună, dacă nu chiar două, cu ceva dificultăți.

Vezi articolul original 461 de cuvinte mai mult

Turul lumii într-un infinit de posibilități

„Prietenii” mei. Caut spre coada clasamentului din cauza acestui articol

Metafora buzz-ului

 „Știi”, îmi spune deodată Dragoș, într-o zi de vineri a unei săptămani oarecare, „lumea e un infinit de posibilități de care cu greu ne dăm seama din bârlogul nostru ascuns în spatele macaralelor. De 22 de ani, Christian Tour creează câte un drum spre fiecare vis.”

Îl privesc lung, încercând să înțeleg dacă este încă unul dintre nenumăratele lui scenarii fantastice, una dintre minunatele lui idei crețe care i se zbenguie prin cap îngrămădite printre multe altele sau daca este ceva perfect rezonabil.

Îi răspund că știu, că încerc lumea în fiecare dimineață, în fiecare privire intersectată din nebăgare de seamă, în fiecare atingere prin culoarele strâmte și negre ale metrourilor, în fiecare dintre ei, toți ceilalți.

Vezi articolul original 1.511 cuvinte mai mult

Eu ce fel de bijuterie sunt?

Metafora buzz-ului

Stăteam cățărată pe zidul vechi și priveam lumea printr-o bucată de ametist verde. De sus, orașul părea mic, acuns în spatele acoperișurilor de țiglă roșie, mâncată de timp. Iubeam contrastele pe care timpul le crea aleator !

Priveam colierul fin de argint și îmi aminteam. Fusese o duminică frumoasă de toamnă, scufundată într-o lumina blandă. Mă trezisem, ca de obicei, în aburul dimineții, îmi pregătisem o cafea tare, la ibric și, cu ochii lipiți de două frunze de un galben imperfect care se zbenguiau sub briza dimineții prin gazonul încă verde, hotărasem să îmi petrec ziua hoinărind prin orașul vechi.

Îmi plăceau străduțele mici și înguste și, prin privirile pierdute ale trecătorilor, încă adormiți, cream povești la prima vedere. Îmi plăcea liniștea de la poalele dealului și zgomotul stins al tocurilor pe caldarâmul proaspăt refăcut. În zgomotul surd al toamnei, atât de galbene, imaginam dialoguri între mine și lume…

Vezi articolul original 1.033 de cuvinte mai mult

Dar de ce ștampilezi șosete?

Metafora buzz-ului

Dau peste Paul din pură întâmplare. Stă aplecat peste un maldăr de textile și pare supărat.
- Bună, ce faci?
- Uite încerc să ștampilez nenorocitele astea de șosete. Adică să le imprim. Ba nu, să le desenez ceva frumos într-un colț. Și nu- mi iese.

O iau ca o glumă și-l privesc atent

– Ai vopsea pe nas. Nu acolo, puțin mai sus. Acum ai întins-o. Las-o așa, îți stă bine!

Vezi articolul original 723 de cuvinte mai mult

Aveam nevoie de un suflet de artist care să mă înțeleagă !

Metafora buzz-ului

Mă hotărâsem, la un moment dat, să îmi fac o casă într-un colț de rai pe care îl descoperisem din întâmplare într-una din rarele și prețioasele noastre ieșiri în natură. Pusesem ochii, pe  site-ul https://www.aia-proiect.ro/,pe unul dintre cele mai minunate proiecte casă cu etaj și țineam ca la ochii din cap la visul meu.

Imi aduc aminte de parcă era ieri: era o duminică geroasă de sfârșit de an, oamenii se pregăteau de sărbători si soarele răzbea cu greu gerul aprig.  Locul acela de vis îl găsisem din întâmplare, căutând o anume „priveliște care îți tăia răsuflarea” despre care ne vorbiseră mai demult niște prieteni apropiați. Fusese o dragoste la prima vedere și durase câțiva ani buni până să reușesc să îl conving pe Dragoș că acolo, și niciunde altundeva, va fi să fie casa visurilor mele.

Vezi articolul original 1.149 de cuvinte mai mult

Bilete de hârtie

Literatura ca utopie

Aveam, atunci, demult, o pungă de plastic plină cu biletele de hârtie pe care ni le aruncam intre două întoarceri ale profesorilor. Uneori nu ne ieșea și atunci, spasite, ne recunoașteam vina zdrobind cu privirea linoleumul bej. Niciodată nu s-a întâmplat să existe curiozitatea vreunui profesor de a știi ce anume ne ocupa într-atât de tare spiritul, încât să decidem să lăsăm pe planul doi tabla, creta, textul sau formula.

Vezi articolul original 212 cuvinte mai mult

Lasonil

Literatura ca utopie

Femeia avea un nas lung, niște sprâncene groase, mâzgălite la întâmplare cu un creion ales din greșeală și lăsa în urma ei un miros fin, dulce- amărui, de Lasonil. Inițial aroma mi se păruse cunoscută dar nu reușisem să-i dau un nume decât după vreo douăzeci de minute în care încercasem în van să îmi amintesc ce anume din consistența atât de familiară îmi crea sentimentul întoarcerii într-un trecut din care, cu disperarea omului care înaintează în vârstă, încercam să mă scufund din ce în ce mai des.

Vezi articolul original 349 de cuvinte mai mult