Ma ascut in fiecare zi , cu ascutitoarea aia veche mostenita de la bunica. Ma ascut ca sa pot raspunde in modul meu tipic si personal la cererile debile formulate de unii mai tociti ca mine. Ascutimea se perimeaza in timp, dimineata imi simt taisul pe ambele parti, pe seara aproape ca devin la fel de tocita ca si o buna bucata din cei ce ma inconjoara.
Uneori ma ascut degeaba , alteori ma folosesc cu varf si indesat. Azi dimineata de exemplu mi-am gasit tolba plina de raspunsuri la cerinte fara sens. Caci, am uitat sa precizez, in plus de ascutitoare aia veche mostenita de la bunica , am mai capatat si de la bunicu’ detectorul ala incredibil de revolutionar pentru vremea lui, detectorul de stupizenie si non sens.
In general limita de rezistenta la cerintele fara sens mi-o fixez singura in functie de context si non-sensurile deja incasate. Uneori reusesc sa tin zile in sir fara sa-mi utilizez taisul in vazul lumii, consumandu-mi-l in tacere in intimitatea reflectiilor personale. Alteori ma abtin cu greu si atunci ma apuca durerea de atata tinut in mine. Alteori rabufnesc. Cu varf si indesat. Si cu multe argumente care mai de care mai atragatoare si imbibate cu acea logica batatorita de refuzuri anterioare, ameliorata mai apoi, din nou si din nou, pana la limita posibilului. Uneori imi castig cauza, cel putin
temporar – „oamenii uita repede , nu stiai?” – alteori ma retrag cu coada intre picioare, tocita si batatorita de atata efort pentru nimic, obligata la inca o tura de „taci si sapa” la radacina lucrurilor fara nici un sens. In ceas de seara inghit in gol si privesc undeva spre est .
Ganduri inspirate din realitate la sugestia lui psi preluata si de tibi, scorpio, cita, dictatura justiţiei
Abisuri 
Lasă un comentariu