În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap
Foaie verde matura
Am nevoie de-o patura
Sa ma ascund bine si tare
Pana la proba contrarie.
Sa ma lafai sub versuri usoare
De nici doua parale.
„Catelus cu parul cret
Ce naiba faci tu in cotet”
Foaie verde trifoi lat
Inca nu m-am inecat.
Dar nu mai am mult.
Sunt minim saptezeci si este de-a dreptul confortabil, saptele e vertical si asta ma consoleaza.
În coteț e cald și bine
Oasele se strâng la mine! 🙂
Iaca si o veste buna
In asta lume nebuna 😉
🙂 da cite te-a supărat de-ai ajuns la șaptezeci pe număratelea?
ăla de şepte zeci i-o dat, un şeptar de treflă…ori de tiflă?
Trefla sigur
Pai am ajuns la 70 pentru ca am inceput la 69 😉 Cred ca-s suparata in primul rand pe mine.
să nu fii. nu pe tine! 🙂 nu ai de ce…
Ei, totusi un pic ca-s putin cam credula si am tendinte verzi (cu cai) proiectate pe baze aiurea-n tramvai. Ca vorba aia, baza -i de baza.
Chiar scrii bine mai femeie/ Mai lasa-ma-n Calea Lactee/ Tu nu vezi ca laudarea/ Scapa turma, trece marea????
Plageri, plangeri, fara ungeri. Mici prostioare in definitiv dar viata e facuta din lucruri marunte. Da , dar lauda intretine , probabil nu tocmai in sensul in care trebuie. Dar, cum zice si vorba din popor :
” urma de bine nu miroase a lauda
turma de sine mai bine mai tarziu decat niciodata”
Bună,
Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc
Abisuri 
Lasă un comentariu