Mierea mi se usuca de cele mai multe ori
Pe degete sau doar
Pe marginea canii negre cu desene abstracte.
Mierea nu se usuca din intamplare, se usuca
Pentru ca i-am iesit eu din intamplare
In cale.
Cand ne este dat sa ne iesim in cale
Inghit in sec si trec mai departe simtind
Suflul chinuit al canii sub influenta
Prea dulcelui.
Cand ne este dat sa ne iesim in cale
Imi aduc aminte de bunicul
Si o iau la fuga uitandu-ma rar dar bine
Inapoi, fugarita de iluzia diabetuui
In formare.
De-a lungul anilor
Am invatat sa inlocuiesc mierea
Cuvintelor prea siropoase
Cu metafore amare doar la inceput
Intr-un context doar de origine.
De cand am intalnit astfel de metafore
Las mierea sa se usuce de capul ei
Uitand dinadins capacul desfacut
Langa cana neagra cu desene abstracte.
Intr-o concluzie nemetaforica, nu-mi plac deloc dulcegariile si tocmai de aceea apreciez enorm subtilitatile celorlalti de a le ocoli. Si cand apreciez, nu ma joc, apreciez pe bune.
Acest articol este un raspuns la campania „Test de piata” lansata in cadrul BlogalInitiative.
Abisuri 
Lasă un comentariu