Translucid

Afara ploua des si mult de cateva zile iar de ceva vreme buna lumina se incapatana sa cada oblic si cu perdelele trase. Inauntru se adunasera amintirile si se pusesera la taifas, fiecare cu idei si trimiteri, in general catre vremuri mai bune. La un moment dat, brusc si neanuntata, o cutie si-a facut simtita prezenta. Nimeni nu putea declara cu precizie de cand, unde si mai ales cum procedase ca sa fie, singura evidenta vizibila cu ochiul liber era o existenta palpabila, masurabila, detectabila de la o anumita distanta incolo.

De departe parea doar o cutie patrata, banala, o culoare pala, un ambalaj ieftin, un fapt oarecare depus undeva nu departe de coltul cel mai indepartat de fereastra. Cu cat te apropiai insa de ea se transforma vazand cu ochii dintr-o incertitudine misterioasa intr-o certitudine cu funda verde si mesaj personalizat, intr-un ambalaj gatit ca pentru zile mari si servit si un pic parfumat, dar numai un pic, atat cat sa poata justifica ceva curiozitati  bine ascunse in spatele unor zambete de circumstanta si a unor sprancene aliniate contextului.

Deodata, o pata de culoare exact pe mijloc, undeva dincolo de funda verde, o culoare bine conturata de cateva linii abia trasate, paralele intre ele, fiecare cu cate o culoare aleasa in functie de grosimea si profunzimea destinatiei. Unele destinatii erau fine si late si se terminau undeva cum coborai pe gat, prima la dreapta, altele se infatisau putin mai apasat trasate si duceau mai indelung si mai departe, ocolind de nenumarate ori, circumferinte de diametre variabile.

Daca era sa fie luata in considerare si ploaia deasa si lumina oblica, n-ar fi existat nici urma de ezitare, nici pentru valiza bine burdusita, „douazeci de kilograme maximum”, nici pentru spatiul in general limitat pana la scaunul din fata „maximum trei ore si gata”.

Daca era sa fie luata in considerare intuitia momentului si, „per global”, starea generala un pic peste limita de gri autorizata, n-ar fi existat nici urma de ezitare „sarim peste masa de pranz si mai vedem dupa”.

Daca erau sa fie luate in considerare diverse alte considerente cam de acelasi tip scufundate in cam acelasi fel de context, ar fi fost sa fie cu siguranta turcoaz, albastru turcoaz cu batai verzi printre cercuri in alte cercuri, si ultime cercuri la randul lor in zeci de alte cercuri, turcoaz toate, intretaiate din cand in cand de cate un peste translucid fugarit la randul lui de alti pesti translucizi si tot acest ansamblu din cand in cand turocaz, din cand in cand translucid, tot acest ansamblu ar fi fost sa fie undeva dincolo de un mal abrupt undeva pe langa o carare ingusta de nisip fin amestecat doar de timp.

Daca ar fi fost sa fie, ar fi fost sa fie o insula, ar fi fost sa fie un vapor pana la insula, ar fi fost sa fie niste slapi pana la vapor si o rochie subtire de vara „aruncata in fuga” peste niste linii abia trasate, paralele intre ele, fiecare cu cate o culoare aleasa in functie de grosimea si profunzimea destinatiei.

Daca ar fi fost sa fie

Ar fi fost bucati

Puse cap la cap de valuri

Sau ar fi fost sa fie cercuri

Intretaiate de linii

Umezite de triunghiuri

Inspumate

Intre doua fire de nisip

Aproape plate.

Daca ar fi fost sa fie

Ar fi fost departe

Ar fi fost insula

Ar fi fost mal

Ar fi fost apa

Ar fi fost sa fie pe alese,

Intre linii abia trasate

Fiecare cu culoarea specifica

Fiecare cu destinatia specifica

Cum o iei dinspre gat la dreapta

Incercuind cercuri sau doar ocolind

Circumferinte intretaiate de valuri

Amestecate cu nisip

Amestecat de timp

Undeva nu foarte departe

Maximum trei ore si o valiza burdusita

Maximum un vapor, o pereche de slapi

Si un costum de baie.

Daca ar fi fost sa fie

Ar fi fost cu siguranta

PortCros.

Acest articol participa la Spring SuperBlog 2013 etapa 10.

Sponsorul probei: JOLIDON