Eu chiar cred in minuni de tot felul, chit ca nu-mi prea dau satisfactie dar in definitiv si credinta este o ocupatie ca oricare alta care, prin simpla-i prezenta, umple goluri diverse cu tot felul de ipoteze in general difícil de combatut, intr-un sens sau altul, caci referintele-s in general proprii autorului si specifice unui context si cine ar putea demonstra negru pe alb ca ceea ce-i valabil azi se poate aplica si incepand de maine, ca sa nu mai vorbesc de saptamani intregi dupa, caci importanta nu este senzatia saptamanii de dupa, importanta e senzatia momentului in care minunea isi dovedeste dreptul la existenta, chiar si efemera.
Eu chiar cred in minuni si datorita acestei credinte greu de dezlipit ma foiesc dintr-o parte in alta a diverselor situatii generate in general de ne-infaptuirea situatiei doar imagínate, incercand sa gasesc o portita cat de mica cu vedere la mare.
Caci marea lasa orice posibilitate posibila, nu?
Abisuri 
Lasă un comentariu