O musca senila privea debila scurgerea timpului in spatele orelor. Sui tipar obisnuinta asta asta de a stampila mustele dupa tendinta medie … Si totusi …
Scurgerea se lasa dusa de curent, neprovocand mai nimic. Exceptiile dadeau semne de oboseala de ceva vreme iar negatiilor li se topea la san un chef gros de duca. Sa te stergi be bot de draci si alta nu! Sura perioada …
Vremea trecea ca fugarita de caini muscand bucati imense de asfalt rostogolit la vale, alungind intervalele cu spatii late. Musca simtea dilatarea pe propria-i carpace dar isi repeta in bucla „e doar o senzatie, toate trec”. Imperturbabile sunt clipele mustelor senile …
Pe margine, o furnica mica micat intr-un sort in picatele mici si rosi inghetase stana intr-un ras de plans de atata vreme, de atata scurgere, de atatea si atatea. Pana simturile o lasasera balta….
Intr-un final, de atata vreme scursa, balta secase pana la fund iar vremurile, of vremurile. Vremurile amutisera intre doua spatii, din ce in ce mai late, din ce in ce mai scurse ….
Acest articol a fost scris cu ajutorul duzinei lui Psi.
Abisuri 
Lasă un comentariu