Abisuri

În căutarea adevărului interior

Strănut şi mă duc


Mă storc între două treceri, pendula bate, bat odată cu ea, ameţită caut miezul ziei şi mă trag la umbra mintelor, aştept orele, le aştept trecerea, număr rar şi privesc trecerile altora, zgomot mult, între două zgomote se trânteşte uşa, mă storc în continuarea zgomotului, în continuarea uşii, mă preling picuri, sorb din ceaiul cald, deschid uşa şi închid imprimanta, pendula bate, bat odată cu ea texte fără ţintă, ţinte fără puncte, puncte şi spaţii, bat cu degetele în birou, strig minutele, strănut, sorb din nou, lichid fierbinte şi galben, bat litere şi amestec cifre, dau pagina, dau reset, dau să fug, dau peste uşă, dau năvală, uşa nu vrea, uşa picură clanţa, clanţa nu şi nu, bat orele la cap, iau aspirina, topesc aspirina, înghit aspirina, număr trecerile, mă închide uşa cu clanţă cu tot, picur minutele sorbind din lichidul galben, amestec, înghit cu noduri, mă caut de şerveţel, şerveţelul este, strănut şi mă duc.

4 răspunsuri la „Strănut şi mă duc”

  1. Avatarul lui Oana
    Oana

    Nu știu de ce chiar am încercat să mi te imaginez cu șervețelul – scut pentru strănut 🙂

    1. Avatarul lui abisurile

      Si ai reusit? 😉 Cred ca sunt alergica.

      1. Avatarul lui Oana
        Oana

        Ei, n-am reuşit complet… că n-am o imaginaţie chiar aşa de bogată 🙂
        Mai nou, mi-am redescoperit şi eu alergiile, deci empatizez 😛

      2. Avatarul lui abisurile

        Of, am fost trezeci de ani „alergic-free” si m-a apucat acu’ la batranete …

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.