Mă storc între două treceri, pendula bate, bat odată cu ea, ameţită caut miezul ziei şi mă trag la umbra mintelor, aştept orele, le aştept trecerea, număr rar şi privesc trecerile altora, zgomot mult, între două zgomote se trânteşte uşa, mă storc în continuarea zgomotului, în continuarea uşii, mă preling picuri, sorb din ceaiul cald, deschid uşa şi închid imprimanta, pendula bate, bat odată cu ea texte fără ţintă, ţinte fără puncte, puncte şi spaţii, bat cu degetele în birou, strig minutele, strănut, sorb din nou, lichid fierbinte şi galben, bat litere şi amestec cifre, dau pagina, dau reset, dau să fug, dau peste uşă, dau năvală, uşa nu vrea, uşa picură clanţa, clanţa nu şi nu, bat orele la cap, iau aspirina, topesc aspirina, înghit aspirina, număr trecerile, mă închide uşa cu clanţă cu tot, picur minutele sorbind din lichidul galben, amestec, înghit cu noduri, mă caut de şerveţel, şerveţelul este, strănut şi mă duc.
Strănut şi mă duc
Abisuri 
Nu știu de ce chiar am încercat să mi te imaginez cu șervețelul – scut pentru strănut 🙂
Si ai reusit? 😉 Cred ca sunt alergica.
Ei, n-am reuşit complet… că n-am o imaginaţie chiar aşa de bogată 🙂
Mai nou, mi-am redescoperit şi eu alergiile, deci empatizez 😛
Of, am fost trezeci de ani „alergic-free” si m-a apucat acu’ la batranete …