Pe seară, într-o margine de oraş


Exista o eleganţă ascunsă în înaintarea aceea înceată, exista oraşul acela mare reprodus ca o pleaşcă întinsă în bălţile-încă-apă, existau un fel de bătăi ritmate de paşi grăbiţi şi gulere trase peste vieţi ascunse între gulere largi.

Sosise aproape-iarna într-un fel de seară ne-seară pe marginea unui bulevard dintr-o periferie ne-periferie. Ieşea aburul fin fâşii-fâşii, exista o eleganţă ascunsă a aburului, o eleganţă disimulată de obscuritatea gurilor de canal îmbâcsite de prea multul aburului şi prea puţinul tot restului. Trotuare întregi răsuflau umplute de noapte, oameni şiruri dădeau pe dinafară oftând aburit. Există o eleganţă ascunsă a serii, ascunsă la rândul ei de paşi, de gânduri, de oameni.

Existam şi eu undeva, ascunsă de tot acest haos, alunecând bălţi şi numărând gulere.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s